Un nou început

Există oameni care au rolul de ghizi în viaţa noastră. Aceştia apar în momente de dezorientare sau de nevoie, te sprijină, îţi arată calea potrivită dar întotdeauna tu eşti cel care alege. Pe măsură ce înaintezi în drumul tău, ei se îndepărtează lăsând locul altora. Mai există oameni care au rolul de “învăţători” pentru că ei vin să te înveţe ceva despre tine. Aceştia apar când te aştepţi mai puţin, iar simpla lor prezenţă te răscoleşte, te coboară sau te înalţă, dar lecţiile învăţate din întâlnirea cu ei sunt foarte puternice. Ei dispar la fel de repede din viaţa ta precum au apărut, în momentul în care ţi-ai învăţat lecţia. Şi mai există oameni care au rol de însoţitori în această viaţă, precum îngerii păzitori. Aceştia apar atunci când inima ţi-e deschisă pentru a-i primi sau pur şi simplu i-ai primit ca pe un dar de la mama natură. Ei poposesc mai mult în viaţa ta, uneori sunt lângă tine întreaga viaţă, chiar dacă nu sunt prezenţi fizic. Un nou început… Read More

Nu-ţi voi spune niciodată

Ştiu că eşti mezina familiei, că întotdeauna ai fost undeva la mijloc între a fi copleşită cu atenţie şi a ţi se da frâu liber pentru a face ceea ce îţi doreşti să faci. Probabil ai adunat şi multă furie şi resentimente faţă de mine pentru fiecare dată când ai auzit “De ce nu poţi fi şi tu că sora ta?!”. E amuzant, ştii? Pentru că mi-aş dori, într-un fel să nu fii ca mine. Să nu ştii ce înseamnă să dai totul şi să ţi se ceară propria fiinţă, să fii bătaia de joc a celor care nu înţeleg că ai o problemă şi nici să nu se profite de bunătatea ta. Nu îţi reproşez că părinţii noştri sunt mai toleranţi cu tine decât au fost cu mine. Nici nu îmi pare rău de faptul că m-au ţinut din scurt, că mi-au impus reguli stricte, că a trebuit să am grijă de tine când şi eu eram copil la rândul meu. Aceste lucruri m-au maturizat şi probabil aş fi… Read More

Visuri îndeplinite #farafrica

Visuri îndeplinite #farafrica

Oamenii sunt făcuţi pentru a impune reguli pe baza propriilor comportamente. Sunt acolo pentru a-ţi spune ce este corect să faci sau nu, ce este important să faci în viaţă şi cum să nu mergi pe căi greşite, “cum au făcut alţii”. Începând de la părinţi, profesori sau străini toţi îţi spun că visezi prea mult, că nu vei ajunge nimic în viaţă prin visuri absurde şi că doar mergând la şcoală vei deveni şi tu Om. De parcă sistemul de învăţământ este individualizat în funcţie de nevoile fiecăruia dintre noi şi avem siguranţa că vom obţine un loc de muncă bun sau o carieră strălucită, imediat după absolvirea liceului sau a facultăţii. Niciodată nu se întâmplă acest lucru şi este nevoie de multă muncă, strădanie, ambiţie şi chiar şi visuri care să-ţi dea încrederea că merită să te zbaţi. Am primit sfaturi din partea părinţilor şi a bunicilor care m-au crescut de la o vârstă fragedă. Am învăţat multe, de asemenea şi prin intermediul profesorlori care mi-au predat sfaturi din… Read More

Recunoştinţa salvează suflete

Am învăţat să trăiesc pentru alţii. Am învăţat să înţeleg că unii oameni au nevoie de tine un timp, apoi îşi fac bagajele. Nu pleacă nimeni înainte de a lua o parte din sufletul tău. Apoi locul le este luat de alte suflete şi scenariul se repetă. Când ne aşteptăm cel mai puţin, apar ei. Acei câţiva care îţi sunt alături mai mult timp, poate o viaţă, poate câţiva ani, dar care lasă şi părţi din sufletul lor ca tribut pentru ceea ce îţi iau. Şi fiecare om din viaţa noastră ne învaţă ceva, ca un gest de recunoştinţă pentru tot ceea ce am investit în interacţiunile cu ei. Indiferent că învăţăm dintr-un bine sau dintr-o experienţă mai neplăcută. Trăim pe fugă, mâncăm pe fugă, iubim grăbiţi sau dormim puţin pentru că suntem tot timpul într-un dute – vino constant. Dimineaţa şi seara reprezintă supremul galop. Ajungem peste timp să nu mai observăm cum trec anotimpurile, cum trec anii, cum trec momentele importante peste noi pentru că suntem tot timpul… Read More

Mă iert

Mă iert! Nu am să mai dau vina pe mine, aşa cum am procedat prea mulţi ani încercând să te îmbunez, încercând să scot un minim de iubire, de mândrie şi de duioşie de la omul care jura, sus şi tare, că mă iubeşte dar care, la un moment dat, nici măcar nu s-a mai putut ascunde între cei patru pereţi în care mă împuşca cu vorbe grele, ca la o execuţie sângeroasă şi în care fiecare perete purta picături din amarul meu. A venit şi ziua în care, pur şi simplu, am înţeles că e începutul sfârşitului când vorbele tale amare, gloanţele pe care le trimiteai spre mine cu fiecare injurie, nu au mai putut fi stăpânite până la adăpostul altor patru pereţi şi o stradă întreagă, liniştită, de case cu grădini frumoase în care îmi doream să mă pierd ţi-au auzit răgetele înflăcărate de om care îşi exteriorizează furia la fiecare mică greşeală a celuilalt. Lacrimile neputinţei care îmi ardeau obrajii, soarele care s-a ascuns, brusc, între nori… Read More

Scriitor de vieţi

Mi s-a întâmplat des, de-a lungul vieţii, să creez poveşti în jurul oamenilor pe care i-am iubit dar care nu m-au iubit, la rândul lor. Am creat scenarii absurde şi am interpretat greşit gesturile, cuvintele sau faptele lor. Cred că şi lor le-a plăcut să îmi alimenteze  iubirea, tocmai pentru că e în firea umană să vrea să fie iubit. Ne place sentimentul de a ne simţi importanţi pentru cineva şi chiar dacă ştim că nu e corect faţă de celălalt devenim egoişti, independent de noi. Pur şi simplu continuăm şarada. Unii ar spune că acest obicei, de a crea povesti fictive, este extrem de inutil, chiar dăunător şi îmi macină fiinţa. Nu contest veridicitatea spuselor acestora sau grija lor faţă de sufletul meu. Totuşi, e singurul mod prin care pot face un lucru sau un om doar al meu şi să scap de senzaţia de abandon sau de aceea de a fi un om de neiubit. E şi mai periculos dacă te gândeşti că scriitorii fac poveşti în jurul… Read More

Frânturi de speranţe

Frânturi de speranţe

S-au scris multe opere despre iubire şi se vor mai scrie. Iubirea este un subiect inepuizabil. Este o muză care se strecoară în sufletul omului pe nesimţite, trezind în el sentimente şi stări de care nu se credea capabil vreodată. Până să găsim omul potrivit lângă care să trăim cea mai frumoasă poveste de iubire, ne lovim, inevitabil, de acele iubiri pasagere în care de prea multe ori nu ne găsim locul. Iubiri neîmpărtăşite, iubiri care ne rănesc şi care ne schimbă, iubiri pentru care sacrificăm totul în speranţa că aceea este dragostea pe care o căutăm cu adevărat. Rămânem dezamăgiţi, însă şi ne agăţăm de frânturi de speranţe. Ce se întâmplă când ne îndrăgostim de persoană nepotrivită? Nepotrivită pentru că persoana respectivă nu ne împărtăşeşte sentimentele. Ne simţim goi pe dinăuntru pentru că ne-am oferit inima persoanei de care ne-am îndrăgostit. Când iubirea ne este împărtăşită, în locul inimii noastre, ne este oferită o altă inimă. Omul iubit ne oferă inima sa pentru a putea trăi. Dacă ne oferim… Read More

Nu uita să îţi aminteşti!

Nu uita să îţi aminteşti!

Dezamăgirile, nefericirile, în general, ne zdrobesc inima. Din fericire, avem speranţa că nu se va mai întâmpla. Din păcate, nădăjduim degeaba pentru ca fiecare nouă lovitură doare şi mai tare. Nu suferi doar o dată, chiar dacă acea durere este sfâşietoare. Nu poţi suferi o dată, pentru toată viaţa, ca să poţi să supravieţuieşti bine merci. Fiecare dezamăgire, fiecare om care pleacă, iubire care se spulberă, prietenie care se rupe sau relaţie care se destramă, ne macină măruntaiele cu o forţă atât de puternică încât, la un anumit punct, simţi că rămâi fără aer, ca viaţa ţi se scurge din trup. Pentru că durerea de inimă este o durere care se extinde. Simţi o stare generală de rău, o scădere drastică a poftei de viaţă şi a stării de bine. “În nicio altă limbă de pe pământ, dorul nu sună atât de profund, tainic, intim şi plin de însufleţire, aşa cum sună în limba romană“. Şi pe bună dreptate, pentru că ştiu că mă încearcă dorul şi ştiu că sunt… Read More