Despre mine

NUME: BUCĂ
PRENUME: IANOLIA MARINA
DATA NAŞTERII: 27.08.1993
Blogger, Copywriter, Scriitor
CONTACT: [email protected] am simţit că nu fac parte din niciun cerc. Am simţit că nu mă pot încadra niciunde. Nu sunt nici într-un fel, nici în altul. Nu sunt nici măcar puţin din toate. Sunt puţin din puţine şi întreagă din nimic. Pentru unii sunt ciudată. Alţii mă consideră specială. Alţii mă citesc. Unii mă acuză că mă închid prea des în mine. Sunt câţiva care au vrut
să mă cunoască şi acum suntem cei mai buni prieteni. Cei mai mulţi însă trec nepăsători pe lângă mine, pe stradă, ca şi cum nu aş exista. Nu ies cu nimic în evidenţă şi nu m-ai putea scoate la lumina prin nicio calitate vizibilă ochiului uman, dintr-o masă de sute de oameni. Pentru că sunt o fire ştearsă, menită să asculte. Acesta este cel mai puternic şi sincer motiv.
Nu ştiu cum să mă descriu. Nu ştiu ce aţi vrea să ştiţi despre mine, sau ce nu vreţi să auziţi. Nu ştiu nici ce părere v-am făcut până acum sau dacă mai sunteţi aici să citiţi aceste rânduri. Ştiu, totuşi, ce aşteptaţi. Sper să nu mă înşel. Aşteptaţi un balsam care să vă aline sufletele împovărate de prea plinele probleme ale vieţii. Vreţi să auziţi poveşti asemănătoare cu ale voastre, spuse într-o altă manieră, de un suflet necunoscut care vă citeşte, fără să vă fi cunoscut. Speraţi să găsiţi rezolvări în poveşti pe care nu le-aţi spus niciodată, dar pe care vă doriţi să le intuiască cineva. Poate speraţi să le mai fi trăit un suflet. Sau, pur şi simplu, citiţi aceste rânduri din plictiseală. Din nevoia de a diversifica sau din orice alt motiv, se citeşte orice. Deci, nici ce aşteptaţi nu reuşesc să îmi dau seama.

Nu ştiu ce vrea destinul de la mine. Nu ştiu nici măcar ce vreau eu de la mine, cateodată, ca să pot fi acel cineva la care visez de atât amar de timp şi către care parcă nu mă îndrept deloc. Mă pierd, adesea, pe drum. Dacă treci pe lângă mine pe stradă nu mă remarci. De fapt, nici nu îţi ridici capul din pământ ca să mă vezi. Nici măcar nu întorci capul ca să mă urmăreşti. Nu port parfumuri scumpe sau puternice. Rochii port doar la ocazii speciale,
aşadar rar spre deloc. Port părul mai mult în coada şi foarte rar lăsat liber pe spate, cu toate că este lung şi mi s-a spus că este frumos şi natural. Cui îi pasă, totuşi, dacă azi am părul prins sau lăsat liber? Cine ar observa, oricum? Nu pun accent pe exterior. Trupul este afectat de trecerea timpului pastrand sufletul intact.

Nu am structura atletică. Nu sunt înaltă şi zveltă, nici minionă şi durdulie. Nici nu ştiu exact ce formă am sau cu ce să mă asemăn. Să ne gândim altfel. Voi mă citiţi şi îmi vedeţi sufletul în fiecare rând, în fiecare literă ce formează cuvinte. Voi vedeţi puncte din sufletul meu. Ca un cod morse. Un fel de convorbire fără grai. Voi citiţi, deci în mintea voastră am orice voce vreţi voi. Mă vedeţi printre file, deci arăt cum vreţi voi să arăt. Sunt cât de lipsită, sau nu, de vreo formă evidentă care să te facă să te întorci dacă mă zăreşti pe stradă.
Ştiu că trebuie să vă mai dau câteva detalii pentru a vă da seama cam cum sunt eu ca om şi, poate, v-ar plăcea să mă aveti prietenă apropiată într-o zi sau într-o altă viaţă. Sunt genul de om pisălog, căruia îi pasă de cei apropiaţi. Adică genul acela care dacă eşti bolnav şi ai de luat medicamente la trei dimineaţa, atunci te sună ca să îţi amintească. De
asemenea, sunt genul care te întreabă dacă ai mâncat sau dacă îţi e foame. Inevitabil ajung să îţi cumpăr de mâncare pentru că îmi dau seama că ai sărit peste mese, chiar dacă eu poate nu am mâncat nici măcar o masă în acea zi. Irelevantă situaţia mea in acest caz.
Sunt omul care te întreabă “Cum eşti?”, nu “Ce faci?”, pentru că sufletul nu este un muşchi care acţionează sau desfăşoară activităţi. Sufletul îţi poate spune doar dacă se simte bine, dacă suferă, dacă este fericit, însingurat sau plin de iubire. Sunt genul de om care, uneori, devine prea sufocant. Din prea multă iubire tind sa greşesc. Sunt şi genul de om de care se profită în momente de angoasă. De asemenea, sunt abandonată când nu mai este nevoie de prezenţa mea. Nu mă deranjează nici prima, nici a doua ipostază. Rămân cât este nevoie de mine.
În continuu merg pe străzi şi alei şi acumulez ce pot din viaţă, pentru ca mâinile să nu-mi fie goale când ceasul îmi
va suna şi Sus mă voi întâlni cu toţi ai mei!
Fragmente din cartea Balsam pentru Suflete, care este aproape gata şi speră să vadă lumina tiparului în decursul anului 2015!

6 thoughts on “Despre mine

  1. Mă bucur să te cunosc! Este adevărat, nu scrii conform vârstei tale. Poate că eşti un bun observator al vieţii, poate că ai talent, poate că acumulezi precum un burete tot ce e bun de la alţii – nu ştiu, dar e este un lucru bun. Am ajuns la tine citind recomandarea lui Emil Călinescu. El este unul din cei care îi ajută pe cei aflaţi la început de drum în blogging. A făcut acelaşi lucru şi cu mine, pentru care simt nevoia să-i mulţumesc. Oricum ar fi, îţi doresc din suflet să ai parte de noroc şi multă inspiraţie! Mă bucur că eşti pe cale să publici o carte. Sper ca aceasta să aibă succesul meritat.Toate cele bune!

    1. Bună, Roxana! Mă bucur şi eu să te cunosc dar şi mai mult mă bucur pentru faptul că mi-ai transmis un gând atât de bun şi m-ai citit atât de frumos de la un singur text. Într-adevăr, Emil este un prieten bun care a fost acolo mereu când am avut nevoie de un sfat blogosferic (are el o problemă cu scrisul meu lacrimogen şi siropos, dar a promis că va citi cartea).
      Mulţumesc încă o dată pentru fiecare gând bun şi sper să ne putem vedea într-o zi, poate chiar în cadrul lansării şi mai ales, să nu dezamăgesc. Tot binele din lume şi succes în orice plan propus! <3

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *