Ce am învăţat în primele două luni petrecute la Londra

Ce am învăţat în primele două luni petrecute la Londra? Azi se împlinesc exact două luni de când, efectiv, locuiesc în Londra. În ultimele două săptămâni am privit cu groază ştiri despre atentatele care au avut loc aici şi am aflat, de fapt, cum este senzatia aceea de a te “marca” în siguranţă pe Facebook pentru că nu ai timp să explici tuturor că nu locuieşti, de fapt, în centrul Londrei şi că eşti în siguranţă. În două luni petrecute aici, încă nu îmi vine să cred că m-am mutat. Singurele lucruri care îmi reamintesc acest lucru sunt autobuzele acelea roşii pe care le ştim cu toţii şi engleza care răzbate în toate cotloanele, alături de zeci de alte limbi şi dialecte. Poate părea un clişeu, mulţi romani părăsesc ţara natală ca să muncească în străinătate dar este cu atât mai greu când ai fost acel copil cu părinţi plecaţi în străinătate. Nu prea ai timp, aici, să îţi fie dor pentru că asta te-ar putea da peste cap dar când… Read More

Visuri cu aromă de Sauvignon Blanc

Robert Louis Stevenson spunea că “Vinul este poezie îmbuteliată.“, Robert Fripp ca “Muzica este vinul care umple cupa tăcerii.” iar Cicero că “Oamenii sunt ca vinul: timpul îi acreşte pe cei răi, dar sporeşte calitatea celor buni.”. Acestea sunt doar câteva vorbe de duh celebre pe care mari cugetători le-au lăsat moştenire de-a lungul veacurilor. Sumerienii, akkadienii sau hitiţii sunt cei mai cunoscuţi precursori şi deţinători ai secretului privind producerea unui vin bun. Vinul a căpătat o popularitate constantă începând din anul 1300 în Europa şi era considerat medicament în Anglia, asta până în anul 1500. Dacă am învăţat ceva în această viaţă, acel lucru este necesitatea fiecăruia dintre noi de a se bucura de o clipă, de un eveniment, de oamenii care îl înconjoară. Carpe diem se numeşte acea nevoie a noastră de a trăi, din plin, chiar şi pentru o clipă. După agitaţia de zi cu zi, cel mai frumos moment al unei zile este retragerea firească în spaţiul nostru personal, punerea gândurilor în ordine, relaxarea şi procesarea informaţiilor… Read More

Sărut mâna pentru tot

Azi am găsit, din întâmplare, un pui de păpădie. Era mic şi dintr-odată mi-a venit dor de copilărie. M-am aplecat şi l-am studiat preţ de câteva minute. Realizam că nu este singur, ci înconjurat de zeci de alte păpădii, la fel de mici şi gata să zboare. Atunci mi-am dat seama că, deşi încă am suflet de copil, am uitat să mai dansez prin marea cu puf de păpădie sau balonaşe de săpun jucăuşe în bătaia vântului. Oare când am crescut şi când am uitat cu adevărat de probleme ultima oară? Mi-e dor să adorm prin cine ştie ce locuri, din cauza oboselii de peste zi, ca dimineaţa să mă trezesc în patul meu. Întotdeauna am considerat acest lucru magic. Mereu m-am întrebat ce spiriduş misterios mă adună, în fiecare seară, pentru ca dimineaţa să mă trezesc în pătuţul meu plin de jucării de plus, deasupra tavanului înţesat de fluturi? Mămico, nu ştiu dacă am reuşit să-ţi mulţumesc, vreodată, pentru fiecare noapte în care lăsai veioza aprinsă şi rămâneai trează… Read More

Cele mai frumoase deprinderi se asimilează în familie

Ni se evidenţiază, întotdeauna, cât de importanţi sunt cei şapte ani de acasă, cât de multe înveţi, cât de marcanţi sunt sau cât te dezvolţi în acea perioadă. Adică în perioada în care te bucuri de faptul că nu ştii multe. În naivitatea ta trăieşti într-o lume minunată, indiferent că ai totul sau nimic. Aşa sunt copiii. Se destrame abia când încep să înţeleagă. Cele mai frumoase deprinderile se asimilează în familie. Şi cele mai mari nenorociri sau tristeţi le învăţam tot din familie. Mă gândeam că puţină sinceritate nu a făcut rău nimănui. De aceea cred că este important să avem grijă cum ne comportam în faţa copiilor şi nu ceea ce scoatem pe gură. Puterea exemplului personal primează în faţa a o mie de “sfaturi”. Aşa am ajuns să învăţ în familie atât despre lucruri bune cât şi mai puţin bune. Pentru că omul e complex şi oricât ar vrea să fie un model pentru ceilalţi, e normal să mai şi greşească. Poate fi un exemplu de “aşa… Read More

O poveste pufoasă din copilărie

O poveste pufoasă din copilărie

În piesa All the little lights, Passenger vorbeşte despre faptul că ne naştem cu milioane de luminiţe în noi dar care se sting, treptat. Nu cred că are vreo legătură cu plata curentului, lipsa bateriilor sau a becurilor de calitate, chiar dacă haterii ar putea spune că suntem în România. El spune că luminiţele din noi se sting şi ne lasă în beznă pentru că apar momente în viaţă când veştile neplăcute pe care le primim, minciunile, micile greşeli sau pasi dezamăgitori ne fac să pierdem acea lumină care răzbate din fiecare dintre noi. Şi dacă luminiţele reprezintă tot ceea ce e bun în noi şi momentele de cumpănă reprezintă întunecarea, treptată, a fiecăruia dintre noi ce se întâmplă atunci când primim veşti bune, reuşim în viaţă sau descoperim iubirea? Cred că aceste momente sunt, de fapt, cele mai importante din viaţa unui om. Fiecare experienţă pe care o trăim ne învaţă ceva dar experienţele frumoase ne dau speranţă şi poftă de viaţă. Şi atunci îmi închipui o experienţă plăcută… Read More

Vă invit la o cafea şi o poveste

Este una dintre acele seri calde în care o poveştile mă poartă pe alt tărâm şi îmi permit să visez în voie. Am ajuns la pagina şaizeci din cartea începută în această dimineaţă. Prinsă de poveste, milioane de întrebări îmi inundă mintea şi inima îmi bubuie în piept însetată de cunoaştere şi de dorinţa de a descoperi un final fericit în această viaţă. Măcar în carte. Ea turcoaica venită la New York, el medic văduv. Interesantă perspectivă. Picuri de ploaie ce lovesc pervazul mă trezesc din reverie şi mă fac curioasă. Ies in faţa bibliotecii. Plouă cald. Ca acele ploi de vară menite să spele toată toropeala de peste zi. A fost o zi călduroasă în Ankara cu vânt fugar din vreme în vreme, insuficient pentru a te răcori. Verile sunt atât de calde aici. Prinsă între stivurile de cărţi ale Bibliotecii Naţionale, îmi dau seama că singurele pauze pe care le am îmi permit doar să savurez o cafea tare şi să sper ca voi mai rezista unei noi… Read More