Recăpătarea încrederii în oameni

      Am trăit în ultimele zile, clipe în care m-am simţit dezamăgită de faptele oamenilor şi mi-a fost ruşine de josnicia lor. Am plâns şi le-am plâns nesăbuinţă şi am promis să nu-i las să mă schimbe, să nu ajung ca ei. Am încetat pentru alte câteva zile să mai cred în oameni, să fiu circumspectă şi precaută a acţiunile lor. Azi, am plâns, pentru aproape 6 minute pline, am plâns de mândrie şi de recunoştinţă pentru oamenii care nu uita de semenii lor. Ni se spune în fiecare an, în pragul sărbătorilor de iarnă, să fim buni, să ajutăm, să dăruim, să iertăm, să respectăm. Aceşti oameni, au înţeles faptul că, un carnet de conducere nu te face mai mare decât statutul de pieton, ci îţi dă responsabilitatea de a fi corect, de a fi precaut. Aceşti oameni au învăţat să fie buni şi solidari cu alţii ca ei. Mă plec în faţa acestor şoferi eroi şi a alor asemenea oameni, care au învăţat să fie buni şi păstrează aptitudinea de a fi OAMENI!