 |
Mă simt tot mai acut un chiriaş în propriul său trup. Plătesc o chirie exorbitanta, prin sudoarea muncii nevăzute de nimeni şi de nimic. Nimeni nu ştie cât de greu este să croieşti zi de zi măştile pe care fiecare dintre voi le poartă. Ţes pe fir de mătase aurită sentimentele şi făuresc stări spirituale dintre cele mai variate. Comenzile voastre sunt tot mai ciudate şi nici nu mai ştiu de cât timp nu mi s-a mai solicitat o pereche de zâmbete, de îmbrăţişări sau inimi împletite cu dragoste într-un săculeţ prins cu fir de aur. Nu ştiţi cât de uşor poţi face un pas greşit care să distrugă totul, pur şi simplu. Niciodată nu am avut copilărie. Nu ştiu ce înseamnă lacrimi sau sentimente. Oare cum este să fii om? Sau ce înseamnă să fii om? Eu sunt doar un simplu croitor. Mereu am grijă de sentimentele şi trăirile voastre, de visele şi planurile voastre de viitor. De mine am grijă doar eu. Eu şi maşina de cusut suntem tovarăşii voştri nevăzuţi. Suntem mereu acolo să ştergem urmele triste pe care nu le mai doriţi. De fapt, daţi-mi mie tristeţile voastre! Nu mă deranjează să le croiesc în alte modele ce să vă îmbrace chipurile şi să vă încălzească sufletele chinuite şi împovărate prin eternitate şi astfel să vă mai dau un răgaz de a înainta drepţi prin viaţă. Aveţi nevoie pentru a vă trage sufletul şi a putea înainta. Vă simt sufletele târându-se gârbove şi şchioape şi parcă nici măcar unul dintre voi nu mai vrea să râdă oricând simte nevoia să o facă.
Am croit îmbrăcămintea a milioane de oameni de-a lungul istoriei şi încă mai fac aceleaşi lucruri şi în zilele voastre. Nu mai ştiu de mult în ce an suntem şi totuşi sunt în pas cu toate noutăţile şi culorile care vă fac să străluciţi. Am învăţat că în afară de ţinute impecabile pe care omul le afişează la ieşirea pe stradă, trebuie să învăţ şi arta croirii de stări sufleteşti. Mi-ar plăcea să iau acele perle care vă picură din ochi şi să creez mai des zâmbete. Dar lacrimile se sparg de îndată ce acul trece prin ele. Sunt frânturi de suflet destrămat care nu mai pot fi prinse. E atât de greu să vă brodez sufletul şi să nu-l las să se piardă. Lacrimile de fericire, acele perle inestimabile, sunt singurele care repara sufletele. Din păcate, sunt foarte greu de găsit şi negustorii de iluzii le vând la preţuri mult prea mari pentru buzunarul rupt al sufletului meu ce nu se mai poate repara odată cu trecerea timpului.
Nici maşina de cusut nu mai face faţă efortului de a crea măşti furioase, priviri răutăcioase, ochi vicleni sau mâini ce fură visele aflate la un pas de a deveni realitate. E o maşină de cusut veche care mi-a fost alături de-a lungul miilor de ani, de când viaţa mea tot continuă să creeze pentru voi, sentimente şi trăiri. De ce nu mă lăsaţi să făuresc din diamante, zâmbete calde, priviri drăgăstoase sau lacrimi de fericire? De ce vă încăpăţânaţi să vă prindeţi fetele în palme şi să răcniţi precum cerbul rănit de arma vânătorului? De ce nu vă deschideţi inimile mai des şi de ce aţi uitat să descoperiţi sufletele ce v-au fost hărăzite la naştere? Ce v-a orbit într-atât încât să nu mai ştiţi pe ce drum trebuie să mergeţi sau ce visuri să vă îndepliniţi? De ce atât de multe lacrimi amare, de dor sau de jale, curg din ochii voştri? Şi nici când măştile comandate sunt gata, nu vă mulţumesc. Acoperiţi chipurile cu ochelari de soare grei şi pălării ca să nu, cumva, să trădaţi vreun sentiment şi hienele să vă atace pentru că daţi impresia de slăbiciune şi disponibilitate.
În această seară, după ce am cusut un chip de fecioară abandonată de prinţul care-i trezise pentru întâia oară inima la viaţă, maşina mea de cusut s-a stricat. Am încercat să o repar, să pun părţi din mine pentru a o readuce la viaţă. Era materialul muncii mele de mii de ani. Acum, la ce voi mai crea ţinute şi măşti pentru voi? Cum îmi voi mai duce traiul prin eternitate fără scopul pentru care am fost creat? Oare, un magazin de electrocasnice, precum cel în care intră gospodinele în căutarea celor mai noi inovaţii care să le uşureze munca, îmi va deschide şi mie poarta spre ceea ce caut? Voi găsi eu, oare, aici, un înlocuitor demn pentru a continua munca celei mai fidele şi statornice prietenă pe care am avut-o vreodată?
Dar munca mea trebuie să continue şi nu pot rămâne în urmă pentru că şi voi treceţi prin timp cu o rapiditate greu de menţinut cu privirea. Lucrez la foc continuu pentru că am pierdut câteva zile în încercarea de a găsi o altă maşină de cusut care să mă ajute să ţin pasul cu dorinţele voastre şi cu moda tot mai extravagantă pe care o admiraţi cu ochi adulatori şi plini de dorinţa de a avea tot ce este nou şi v-ar putea da altă alură şi o aparenţă mai puternică în faţa tuturor celor care caută slăbiciuni în voi şi cel mai mic semn de viitoare decădere.
Nu este datoria mea de a vă deschide ochii prinşi atât de puternic de voinţa voastră de fier. Nici nu sunt în măsură să vă dau sfaturi. În fond, cine ar asculta un croitor sărman care îşi duce traiul de pe o zi pe alta şi care se află la dispoziţia voastră oricând vreţi să schimbaţi ceva. Trag nădejde că într-o zi voi coase mai multe zâmbete şi lacrimi de fericire sau bătăi de inimi puternice, în locul lacrimilor amare, a ochilor încruntaţi sau a crispării care îmi sunt solicitate zi de zi.
Articolul participa la prima proba a competitiei Spring SuperBlog.
Sursa foto : Daniel Botea
Autor picturi : Ionut Visan
30 Comments
Adrian Lazar
4 March 2015 at 14:39Succes! Este excelent articolul!
Maria Agurita Ignat
4 March 2015 at 14:40superb articol, draga mea. Cuvinte alese, pline de emoţie 😀
Ianolia Marina
4 March 2015 at 15:14Multumesc, din suflet, nasa! Am zis sa pastrez acelasi ton al articolelor. :*
Ianolia Marina
4 March 2015 at 15:14Multumesc frumos, drag prieten! 🙂
Natural
4 March 2015 at 17:57Pffff, trebuia sa-ti fac aseara o poza langa masti.
Ianolia Marina
4 March 2015 at 17:58Trebuia. Asta este, data viitoare! 🙂
Mirela Coman
5 March 2015 at 13:46Deja imi doresc sa aflu mai multe despre viata secreta a unui croitor.
Damian Irimescu
5 March 2015 at 13:46Băi ce talent! Foarte frumos scris, felicitări! Se vede că ai venit cu forțe proaspete! 😀
Ianolia Marina
5 March 2015 at 13:47Ma gandesc mereu la faptul ca orice meserie are o profunzime mai pregnanta decat am putea gandi. Poate din acest motiv am scris acest text. 🙂
Ianolia Marina
5 March 2015 at 13:48Multumesc, din suflet, Damian! Incerc sa imi pun mai tare amprenta pe texte, indiferent de tema lor. Cine stie cum imi vin idei mai bune in viitor? 😀
Daniela Havarneanu
5 March 2015 at 18:04Frumos articol. Felicitari si bafta 🙂
Ianolia Marina
5 March 2015 at 18:05Multumesc din suflet! O seara minunata! 🙂
Emil Calinescu
6 March 2015 at 10:13Farmecul unor astfel de povesti este sa fie si continuate. M-as fi bucurat ca personajul tau sa mai existe si in alte povestiri. Spun, de fapt, ce spun dupa fiecare scurt-metraj: prea scurt, personajul merita mai mult de atat.
ps: Roaga-ti personajul sa-mi coasa si mie ceva aurit 😀
Ianolia Marina
6 March 2015 at 10:15Chiar ma gandesc la cateva continuari, mai ales cand am si viata secreta a unui ceasornicar. Cine stie, poate intr-o zi voi reusi sa lansez o carte despre oameni cu meserii aparent banale, care se transforma in meserii fantastice. 🙂
P.S. O camasa aurita cu flori argintate 😀
Barbosul
6 March 2015 at 17:34Abstract, abstract. Imi place!
Ianolia Marina
6 March 2015 at 17:34Multumesc frumos! Ma bucur daca iti trezeste interesul. 🙂
Eduard Manea
6 March 2015 at 20:16ma bucur sa aflu ca exista un astfel de croitor…si eu care credeam ca suntem facuti sa ne carpim singur sufletele rupte si zambetele desirate din simplul fapt ca ne este mai usor asa. Bravo Ianolia!! keep up the good work
Ianolia Marina
6 March 2015 at 20:18Multumesc frumos, Eduard! Nimic nu este atat de simplu in viata si toate au o complexitate si o profunzime pe care le deslusim treptat. Singuri nu putem sa ne refacem dupa dezamagiri, pentru ca tindem sa ne ingropam in sentimente negative. Avem nevoie de cineva impartial. 😀
cristina
7 March 2015 at 10:42Te rooooog, Ianolia, Croiește-mi și mie niște zâmbete cu mașina magică! Am nevoie, vine primăvara și eu nu sunt pregătită! La mine-n suflet este frig. Vreau o haină cu mașina ta, una caldă!
Ianolia Marina
7 March 2015 at 11:05Am inceput sa tes pe fir de margaritar zambete. Si sufletul meu e inghetat si imi face rau. Nu sunt pragatita sa intampin caldura cu lacrimi si vreau sa vorbesc cu croitorul sa imi tese zambete pentru mine si pentru toti cei care imi sunt dragi inimii. O primavara minunata, Cristina, plima de zambete! :*
Alma Nahe
12 March 2015 at 21:51Felicitări!
Joker
12 March 2015 at 21:51N-am citit toate articolele înscrise în concurs, dar nu mă îndoiesc că al tău e într-adevăr cel mai reuşit.
Sincere felicitări şi mult succes în continuare!
Ianolia Marina
12 March 2015 at 21:57Multumesc, din suflet! O seara minunata!
Ianolia Marina
12 March 2015 at 21:58Multumesc, din inima, pentru gandurile frumoase! Am citit o parte dintre articolele inscrise dupa ce l-am postat pe al meu in platforma si unele sunt chiar emotionante. Mult succes si tie si o seara frumoasa! 🙂
Dan Pavel
13 March 2015 at 11:19Felicitari pentru Articol si pentru Premiu! Ma bucur nespus ca articolul tau a fost cel mai bine punctat! Ma bucur si mai mult ca vrei sa faci o continuare a povestilor mesterilor din scrierile tale, ceasornicar, croitor .. si, sper altii! Felicitari inca o data! P.S. Daca nu stii sa folosesti masina de cusut apeleaza cu incredere la un prieten 😀
Ianolia Marina
13 March 2015 at 11:21Multumesc, din inima, Dan! A fost o surpriza intr-adevar frumoasa si pentru mine. Acum sunt si mai hotarata sa continui povestile oamenilor minunati care dau culoare textelor mele si sper sa fie apreciate si de altii la fel de tare. Voi apela la un prieten pentru masina de cusut, insa nu ma vad deschizand o afacere prea curand. 😀
ileanar
13 March 2015 at 21:48Felicitari! Nu credeam ca o simpla masina de cusut poate naste povesti asa de frumoase. Spor la croit zambete si chipuri luminoase !
Ianolia Marina
14 March 2015 at 19:13Multumesc, din inima! Ma bucur ca ceea ce inima mea teasa, este atat de placut pentru alte inimi! <3
Marinel
3 April 2015 at 21:36starneste sentimente articolu
Ianolia Marina
14 September 2015 at 19:31Iti multumesc, din suflet! Ma bucur ca articolul si-a atins scopul! 🙂
O seara frumoasa! 🙂