Întotdeauna am crezut în poveşti. Am ştiut mereu că există un sâmbure de adevăr şi un gram de speranţă în fiecare povestire şi poveste pe care o spun oamenii. Din acest motiv bunicii mei mi-au încântat copilăria şi mai apoi adolescentă, cu astfel de istorisiri care să-mi deschidă sufletul şi mintea pentru a deveni un om mai bun.
Întotdeauna am reuşit să rămân întreagă după o experienţă neplăcută, prin faptul că îmi pot pune sufletul pe hârtie, la îndemâna oricui ştie să aprecieze “spovedania“ mea. Faptul că am încredere în cititorul răbdător, care va înţelege gândurile mele, va lua cunoştinţă de păţaniile mele şi poate vre-odata, îi vor fi de folos în drumul sau prin viaţă, reprezinta motorasul care imi pastreaza imaginatia vie!
În luna bunătăţii, a poveştilor vechi şi a copiilor de toate vârstele, vă doresc tot binele din lume, sănătate şi bunătate! Nu uitaţi să fiţi copii, oricând, oricât! Un om care şi-a pierdut copilul din el, este un om pe jumătate pierdut! Visătorii au rămas copii, oamenii buni au rămas copii…noi toţi am rămas copii! Noapte bună, dragi suflete! Vise pline de poveşti cu zâne şi cu prinţi!
No Comments