Calatorii

La pas pe Valea Oltului

O zi de iulie,pe peronul gării din localitatea mea natală, Craiova, aici începe călătoria mea spre destinaţia aleasă pentru acea zi, zona Calimanesti-Caciulata-Lotru.

Fiind pasionată de călătorii, mereu caut noi locuri pentru expediţii şi pentru a admira minunatele peisaje din “România, ţara tuturor posibilităţilor şi formelo geografice” aşa cum o numesc eu. Drumul este lung, c.c.a. patru ore de mers cu trenul, Lotru fiind o localitate mică, cu o staţie nu foarte importantă, aşa că până acolo mergem cu trenul personal. Însă nu te poţi plictisi pe drum, atâtea peisaje fascinante, atâtea culori deosebite care se-mbina absolut perfect ce-ţi induc o stare de vis, de imaginar, de fantastic.

După aproape trei ceasuri, poposim în Călimăneşti, sat deosebit de frumos aşezat pe malul drept al Oltului. Vara este întotdeauna un anotimp animat, călcat de piciorul omului, admirat şi apreciat pentru linişte, aer curat, peisaj pitoresc. Mergi la pas vreo cinci spre zece minute şi dai de vestitele ape minerale de la Caciulata. În mijlocul unei dune de nisip cu fâneţe şi poteci printre câţiva pomi dai de o bisericuţă veche, zidita de Ion Neagoe, voievod pe la începutul celui de-al şaisprezecelea secol.

Puţin mai în sus de apele minerale ale Caciulatei, răsar ca din străfundurile Oltului, zidurile sfintei Mănăstiri Cozia. Clădită de Mircea Voievod în crestătura Carpaţilor bătrâni, strajă a României, această mănăstire istorică a fost nu numai un loc de retragere şi rugă pentru credincioşi ci şi o cetate de pază şi apărare în zile de pericol. Vechile încăperi au fost   recondiţionate, un turn întreg din partea stângă s-a prăbuşit în vâltoarea Oltului.

Numai zidul de afară, ce luptă de mai bine de cinci secole cu bătrânul Olt şi biserica din interiorul curţii au rezistat asprimii vremii. Tot aici, în interiorul bisericii, picturile îmbătrânite de timp ale apostolilor încă stajuiesc, întâmpinând fiecare cuvios cu căldura privirilor spintecate de armele armatelor păgâne, par a lacrima amar. În biserică, sub plăpândele slove, odihnesc marele voievod Mircea şi familia lui Mihai Viteazul: maică Teofana, Nicolae-Vodă, doamnă Florica. Un călugăr ne spune, că lângă strana din stânga altarului se face-o galerie subterană care duce sub albia Oltului şi se arata dincolo de celălalt mal, pe acolo se spune că a trecut Mircea, reuşind să scape-ntr-o dimineaţă când turcii au atacat prin surprindere, jefuind şi incendiind mănăstirea, iar stânca pe care s-a ospătat bătrânul voievod în ziua aceea, unde Oltul se dezlănţuie ameninţător şi loveşte turbat, se cheamă şi azi “Masa lui Mircea”.

Sus, pe un braţ al muntelui, pe un brâu al Coziei se dezvăluie schitul Turnu. Nu departe de bătrâna mănăstire stau ruinele unei, după cum spun călugării, foste straje romane pe Olt pe care călugării l-au numit “Turnu lui Traian”.

Ne-ndreptăm, din nou, spre gară mergând agale peste un pod suspendat, prin piaţa veche aflată la ieşirea din Caciulata, prin alaiul de turişti prezenţi aici care se-ndreaptă spre cine ştie unde şi care vin dintr-o altă parte a ţării, sau a lumii, dezvăluind o altă zonă, un alt port, o altă parte din lumea minunată care ne adăposteşte cu atâta grijă şi iubire sub cupola sa.

Ne îndreptăm, acum, spre Lotru din hala Păuşa. Neliniştitul Lotru ce-şi anunţă cu mult înainte intrarea-n scenă, care şuieră nebun descoperindu-şi poalele dintre tunelurile săpate în stâncă dură a Carpaţilor ce rezista de mii şi mii de ani pe plaiurile noastre mioritice.

Lotru este o localitate nu foarte mare iar la mai puţin de un km de staţie este cabana în care urmează să petrecem o săptămână departe de aglomeraţia oraşului, în aerul curat, în liniştea ce ne-o invoca muntele, în peisajele pitoreşti ale zonei, în muzica ce-o glăsuieşte Oltul la fuga sa printre stâncile deja cunoscute.

Sper că v-am trezit curiozitatea şi interesul pentru zona Calimanesti-Caciulata-Lotru şi toată zona de pe Valea Oltului, o zonă mirifică, un gram de fantezie, de linişte, plăcere vizuală, auditivă, un adevărat unguent pentru inima şi suflet. Vă mulţumesc că a-ţi fost alături de mine “La pas pe Valea Oltului” şi de mâna cu o parte a istoriei romane.

Partajează asta:

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply
    La pas prin Sibiu
    4 October 2018 at 16:16

    […] adevărat unguent pentru inima şi suflet. Vă mulţumesc că a-ţi fost alături de mine La pas prin Sibiu şi de mâna cu o parte a […]

Leave a Reply