Un gest mic, poate schimba intr-un mod atat de frumos, ziua unui om!

                 



                 Dragi suflete, ieri mi s-a întâmplat un lucru absolut minunat pe care vreau să-l împărtăşesc cu voi. Mergeam, aproape de prânz, împreună cu prietenul meu pentru a vedea un meci de fotbal. În drum spre respectivul stadion, ne-am întâlnit cu un domn, destul de în vârstă care avea o plasă mare cu minunate flori de liliac. Nu l-am văzut decât când ajunsese aproape de mine pentru că eram prinsă într-o povestire pe care i-o istoriseam prietenului meu. El se uită la mine, îmi zâmbeşte şi îmi face un semn scurt din cap spre domnul care se apropia.
                  Acesta, a luat trei fire de liliac mov şi mi-a spus următoarele :
– Domnişoară, mâine este sărbătoare. Uitaţi, am fost la ţară şi tatăl meu mi-a dat acest braţ de flori. Orice femeie merită, măcar de sărbători, o mică surpriză. Eu, vă ofer o floare.
                 Ochii mi s-au umplut pe data de lacrimi, datorate gestului atât de simplu, dar cu atât de mult impact asupra mea. I-am mulţumit din inima domnului şi am continuat să mă uit spre acesta. Inevitabil prin gând mi-a trecut o imagine a unei soţii, care din bucătărie va auzi uşa, îi va spune bun venit soţului şi când va vedea acel braţ de liliac purpuriu, i se va umple inima de bucurie, recunoştinţa şi dragoste.
                 După meci, am mers în staţia de autobuz pentru a ne întoarce, fiecare spre casa lui. În autobuz, erau două doamne foarte cumsecade cu care am râs, am glumit şi din păcate am împărţit groază de a ne fi aşezat lângă un om, lipsit de bun simţ, care probabil nu mai făcuse de mult cunoştinţă cu apă şi săpunul. Nu am nimic cu nimeni, însă e lipsa de respect faţă de alţi locuitori ai oraşului şi de călători ai regiei de transport, să urci într-un autobuz mirosind foarte urât. Mi-am dat seama că am liliacul în mâna încă şi am început să îl miros, bucurându-mă de prospeţimea şi frumuseţea lui. Apoi, mi-am dat seama că şi altcineva se poate bucura de aceleaşi calităţi ale florii. Aşadar, am rupt două fire şi le-am dăruit celor două doamne care erau profund încântate şi recunoscătoare pentru gura de aer.
                  Una dintre acestea, a spus cu o blândeţe aparte în glas “Ce copil cuminte. Uite, vezi, dar din dar se face rai.”
Acelaşi lucru l-am socotit şi eu în acele momente şi m-am gândit că din cadoul minunat oferit de acel domn la orele prânzului, nu m-am bucurat doar eu, ci şi cele două doamne.
                   Îi sunt atât de recunoscătoare pentru gestul atât de cald şi sincer pe care l-a făcut şi sunt sigură că, undeva acolo sus, Dumnezeu l-a văzut şi-i va răsplăti înzecit bunătatea! Stimabilule domn, mă plec cu respect şi profundă recunoştinţa! Aţi făcut un suflet de copil, să simtă din nou bucuria de a întâlni oameni buni!



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest