Profesionale

Atenţia la volan salvează vieţi – Don’t Text and Drive!

        În România, din câte am observat, există două tipuri de şoferi: Cei responsabili, care au grijă să ajungă acasă unde sunt aşteptaţi de familie şi toţi cei dragi şi teribiliştii care caută adrenalina. Cei din a doua categorie, se împart de asemenea în două categorii: Tinerii teribilişti care vor să experimenteze tot ceea ce este nou şi şoferii cu vechime în trafic dar care cred că au experienţă vastă în ale şofatului.
       Nu ştiu dacă ştiaţi acest lucru, dar de aproximativ un an de zile ( şi sper să nu mă înşel ), pe străzile din România şi-a făcut apariţia un nou semn de circulaţie sub forma unui cerc negru într-un triunghi roşu. Acest semn anunţa participanţii la trafic, de faptul că în acea zonă au avut loc foarte multe accidente soldate cu victime, raniţ şi/sau  morţi.
     După ce v-am captat atenţia, revin la ideile iniţiale pe care vreau să le dezbat şi pe care vă invit să le comentaţi, la finalul articolului. Majoritatea oamenilor, cred că tinerii sunt principalii vinovaţi pentru accidentele rutiere şi dezordinea din trafic. Lipsa experienţei, teribilismul, dorinţa de afirmare şi alte elemente externe, îi fac pe tineri să nu fie foarte bine văzuţi pe străzile oraşelor. Din păcate, nici şoferii experimentaţi nu sunt scutiţi de la accidente pentru că au o încredere fantastică în calitatea lor de şoferi, în anii de şofat pe care îi au în spate şi, poate, în faptul că nu au avut niciun accident în ani de zile. Şi într-un caz şi în altul, o secundă poate fi fatală. Un moment de neatenţie poate face diferenţa dintre viaţă şi moarte. Deţinerea unui autovehicul nu te face mai bun. O maşină nu îţi dă dreptul de a fi iresponsabil cu viaţa ta şi a altora.
        Una dintre principalele cauze ale accidentelor rutiere, este lipsa atenţiei în trafic. Eşti la volan, ambuteiaj sau drum lejer şi te plictiseşti. Prietena sau prietenul cel mai bun ori chiar persoana iubită, îţi trimite un mesaj. Ce faci în acest caz? Nu! Nu îi răspunzi, doar pentru că ştii tu că ai dispune de atenţie distributivă fantastică. Nu îi răspunzi, pentru că traficul e aglomerat şi eşti curios. Nu îi răspunzi deloc, pentru că nu ştii niciodată cum poţi fi implicat într-un accident pentru un moment de neatenţie care te poate costa viaţa. Pentru ca este periculos sa nu fii atent! Ştiai că 23% din totalul accidentelor dintr-un an sunt cauzate de utilizarea unui telefon mobil la volan? Da, aproape un sfert dintre accidentele auto au ca motiv principal neatenţia la volan datorată utilizării telefonului mobil. Destul de mult, nu?
     Am un prieten, şofer de aproape patru ani de zile, utilizator fidel al telefonului la volan, lucru care mă şochează şi îmi oferă nesiguranţa când sunt nevoită să merg cu el undeva. De asemenea, când ştiu că el urmează să conducă, am grijă să îmi pun centura de siguranţă pentru a fi convinsă, în eventualitatea unui accident, că voi fi în siguranţă şi cu răni mult mai uşoare decât dacă nu aş purta-o. Într-una din zile, am avut următorul dialog cu acesta, după ce îmi pusesem centura de siguranţă şi mă aşezasem comod pe scaunul pasagerului:
“- De ce îţi pui mereu centura? Nu ai încredere în mine?
 – Uite, nu ştiu cum să îţi spun. Nu am încredere în abilităţile tale atât de bune în ale şofatului, deşi încă mă urc în maşina ta.
 – Dar de ce? Am experienţă, nu am avut niciodată un accident şi nici măcar o amendă luată.
 – Pentru că butonezi telefonul în mers, pentru că odată e ca niciodată şi nu ştii cum ţi se poate întâmpla o nenorocire, pentru că ţin la viaţa mea şi pentru că ştiu că cineva drag mă aşteaptă acasă.
 – Hm…Nu mă gândeam că sunt atât de neatent. Nici nu vreau să fii nesigură când sunt la volan sau speriată…”
     Da, îmi este frică de oamenii neatenţi în trafic, îmi este frică şi am o strângere de inimă de fiecare dată când merg la drum cu autocarul, mai ales spre Cluj Napoca şi mai ales pe dealul Feleacului. Da, şoferii de microbuz poate sunt experimentaţi în domeniu, este meseria lor. Ce se întâmplă dacă un alt şofer este neatent? Dar dacă propriul şofer este neatent? Rişti să pierzi tot ce ai? Şi pentru ce? Pentru un telefon sau un mesaj pe care nu poţi aştepta să le preiei? Chiar merită să plăteşti acest preţ pentru câteva clipe de alinare a curiozităţii?

      În urmă cu câţiva ani, un amic, murea într-un accident de maşină, fiind pasager. Şoferul scapă ca prin minune fără răni majore şi fără sechele. Prietenul lui cel mai bun zace lângă el, inconştient. I se opreşte respiraţia. Nu mai are puls. Şoferul pune mâna pe telefon şi sună la ambulanţă. Localitatea aflată la 10 km de Craiova, face ca ambulanţa să ajungă în mai bine de 20 de minute. Timp de o oră se efectuează manevre de resuscitare continue. 1…2…3…liber. 1…2…3…încă o dată. 1…2…3… Pulsul nu revine copilului de 20 de ani care avea toată viaţa înainte. Prietenul său este distrus. Nu îşi găseşte cuvintele. Plânge şi tremura incontrolabil. Nu a păţit nimic. Poliţişti îi verifică alcoolemia. Este 0. Nu băuse nimic. Încerca să îşi amintească ce se întâmplase cu mai bine de o oră şi jumătate înainte. Primise un mesaj. Iubita sa îl aştepta cu o surpriză. Era curios şi deja se gândea cum avea să o sărute când o va vedea. Nu a fost atent, a intrat pe contrasens. Părăseşte partea carosabilă. Pierde controlul volanului când intră pe o potecă pietruită între case. Un nuc bătrân şi gros opreşte maşina. O creangă putredă şi groasă cade peste maşina deja avariată, exact pe locul prietenului său care acum este dus de către medicii legişti la spital.
      A doua zi, telefonul sună mai ascuţit ca niciodată. Se încearcă o dată, de două ori, de trei ori. Într-un final răspund.
” – Pe unde umbli? se aude vocea ascuţită a iubitei sale, sughiţând şi suspinând printre lacrimi.
  – Eram în bucătărie. Nu am auzit telefonul. Ce ai păţit?
  – A murit, Iano…a murit aseară.
  – Ce tot spui acolo? Cine a murit şi ce-i cu glumele astea?
  – A murit, înţelegi? Aseară! Nu mai e…mă doare sufletul…
  – Tu vorbeşti serios? Cum să moară? Cum…?
  – Accident de maşină…am nevoie de tine. Nu ştiu ce să fac…”
      A fost devastată. Amândouă am fost. Toţi am fost şocaţi de moartea fulgerătoare a copilului bun şi cuminte pe care toţi îl vedeau îndeplinindu-şi visele. Avea o mie de dorinţe şi o poftă de viaţă fantastică. Pe 7 martie 2015, se împlinesc fix 5 ani de când nu mai este. Şoferul nu a păţit nimic. A fost pus sub acuzare şi a primit cine mai ştie câţi ani…toţi cu suspendare. Nici măcar o zi de închisoare pentru neglijenţa sa. Nici măcar o pedeapsă minimă pentru viaţa curmată atât de brusc. Şi pentru ce? Pentru un mesaj?
        Dezvoltată sub sloganul „Text me, I’m driving”, campania Toyota “Don’t Text and Drive!”, îşi propune să responsabilizeze conducătorii auto, cu privire la pericolele la care se expun odată cu folosirea mobilului în timpul şofatului. Oricâtă experienţă ai fi acumulat, oricâtă atenţie distributivă ai avea şi oricât de interesant este acel sms, câteva clipe de neatenţie pot fi de-a dreptul fatale. Dacă nu îţi pasă de tine şi de binele tău, gândeşte-te la cei care sunt cu tine în maşină sau la cei care te aşteaptă zi de zi acasă cu inima plină de iubire. Minutele de aşteptare până la citirea sms-ului odată ce ai coborât din maşină şi cele câteva secunde de lecturare la volan, pot face diferenţa între viaţă şi moarte. 


        “Don’t Text and Drive!” (Nu scrieţi mesaje pe telefonul mobil în timp ce conduceţi!) este un mesaj pentru fiecare dintre noi. Fie că suntem şoferi sau pasageri, nu trebuie să ne distragă nimic, sau nu trebuie să distragem şoferul în timpul condusului. De asemenea, campania Toyota “Don’t Text and Drive!” a inclus, pe 11 iunie 2014, organizarea unui experiment menit să atragă atenția asupra numărului îngrijorător de accidente rutiere cauzate de utilizarea telefonului mobil pentru servicii de sms și email. 


        Articolul este scris pentru Superblog 2014 ( cea de-a douăzeci si doua probă ).                       


      

Partajează asta:

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply
    Emil Calinescu
    25 November 2014 at 23:53

    Mi-am recunoscut un amic in descrierea ta. Am si eu un amic care interpreteaza totul drept NEINCREDERE IN EL. El voia la un moment dat sa bage viteza pe munte, la coborare, eventual niste drifturi. L-am rugat sa nu faca asta cu mine, iar el cica NU AM INCREDERE IN EL.

    Ca sa zic si de mine: nu-mi place centura. Burta e prea mare, iar centura o tine (prea) stransa. Drept urmare, ma incomodeaza. Deci daca e sa incalc constant vreo lege, aia e cea legata de centura. Dar, spre deosebire de sms-uitul la volan, acolo risc EXCLUSIV viata mea (mai ales daca e vorba de mine ca pasager in dreapta). Deci dati-mi voie sa fac ce doresc eu "pe barba mea" 🙂

  • Reply
    Ianolia Marina
    25 November 2014 at 23:55

    M-am invatat minte de la prima experienta nefericita cu amicul meu. A luat un sens giratoriu ( improvizat ) dupa el la o curba si de atunci imi e frica sa merg neprotejata de centura de siguranta. Da si pe mine ma tine burta, dar mai bine o burta stransa decat alte patanii cu soferi "responsabili" in care numai tu nu vrei sa ai ncredere, dar de fapt ei sunt asi in ale condusului.
    Multumesc pentru parerea sincera, Emil! 🙂

Leave a Reply