Mi-e dor de mirosul tău…

Google Images

       Waw, sensibil subiectul, dar trebuie să îmi amintesc de prima mea experienţă cu un parfum. Nu voi vorbi despre primul meu parfum, despre prima sticluţa a mea pe care am păstrat-o câteva luni bune doar pentru a menţine farmecul evenimentului măreţ. Despre toate astea, poate voi vorbi altă dată. Despre altă întâlnire vreau să vă povestesc azi. Vreau să vă împărtăşesc prima întâlnire cu un parfum.

   Cred că eram mică, micuţă, cât un ghemotoc de aţă din care croşetau bunicile la ţară cojoace de lână sau încălţări care să ne ţină de cald pe timp de iarnă, când am simţit aroma sa. Nu ştiu ce anotimp era, dar ştiu sigur că îmi mirosea a familiar şi a frumos şi a bine şi a tot ce înseamnă siguranţă şi iubire. Întotdeauna rămânea în urma Ei la plecare dimineaţa şi revenea seara târziu pentru a mă săruta de “noapte bună”, acea unda parfumata. Încă mi-ar plăcea să mai găsesc acel parfum când ajung acasă, deşi nu mai sunt acel copil cât un ghemotoc de aţă, ci o femeie în toată firea. Ştiam că mă va emoţiona să vă povestesc toate cele ce vor urma, dar nu mă gândeam cât îmi este de greu să vorbesc despre asta…sau sa imi amintesc. 
       Poate sunt mai ciudată, dar nu îmi place să îmi amintesc oameni şi chipuri din fotografii şi atât. E calea cea mai simplă. Îmi place însă să-i asociez cu gesturi, fapte, gânduri sau dâre de parfum. De Ea, îmi amintesc prin prisma parfumului pe care îl purtase ani de zile. Ţin minte cât a plâns în acea iarna când nu l-a mai găsit. Spunea că nu este supărată, dar era imposibil să îşi ascundă dezamăgirea vădită de pe chip. Am încercat ani de zile, după acel eveniment, să îl găsesc, prin orice mijloc, oriunde… dar nu a fost să fie. Se dusese, de parcă atât îi fusese dat să miroase a Ea şi atât îmi fusese mie dat să îi simt adierea fină şi dulce la intrarea în casă. Îmi era drag când mă ţinea în braţe şi mirosea a Ea. De parcă parfumul îi intrase în piele şi mi se părea că aşa miroase Ea, ca om. Ca şi cum oamenii ar avea propriul parfum impregnat în trup şi e uşor să-i deosebeşti pe unii de alţii prin parfumul purtat. Copil naiv, tot în poveşti crezi şi tot inventezi tu câte o teorie pentru orice fapt care îţi place sau îţi trezeşte curiozitatea ori interesul.

Google Images

               Mi-ar plăcea să mai găsesc acel parfum, măcar să îmi ţină loc de Ea 11 luni din 12 câte are anul. Aşa mi-ar fi mai uşor să îndur dorul care mă mistuie zi de zi. Da, ştiu, sunt foarte sentimentală. Aşa sunt şi nu mă pot schimba. Am încercat să fiu rece, să dau impresia că nu îmi pasă ca să nu o rănesc şi mai mult pe Ea. Văd cum o doare fiecare plecare de lângă noi şi nu vreau să-i pricinuiesc un chin mai mare. Aşadar, prefer să mă creadă indiferentă, decât să ajungem să plângem una pe umărul celeilalte şi să ne fie şi mai grea despărţirea.
             Am fost de curând la Cluj Napoca. Aveam nevoie să îmi reîncarc bateriile şi acolo găsesc mereu dozele de energie, de bine şi de frumos care îmi sunt necesare în lupta cu timpul care trece greu, uneori şi atât de repede în majoritatea timpului. Paradoxal. Când vrei să zăbovească, timpul se grăbeşte. Când te rogi să treacă repede, abia se târăşte. Ca şi cum ar fi bolnav. În Cluj, am mers într-o piaţă din apropierea blocului în care am fost “cazata”. Cred că aveam pofta de struguri albi. Aceia dulci de masă, cu bobul mare şi zemos. Aceia cu miros de fruct de toamnă. Atunci, am simţit, din nou, aroma Ei. Era acea aroma inconfundabilă, numai a Ei, pe care numai un singur om o poate avea. Era acelaşi parfum, sunt sigură. M-am uitat nedumerită în toate părţile. Cred că păream foarte dezorientată şi confuză, căci o doamnă speriată s-a apropiat de mine şi m-a întrebat dacă sunt bine. Sunt sigură că mirosea a Ea. Sunt ferm convinsă. Sau…poate mirosea a dor de tot ce însemna şi înseamnă pentru mine, pentru omul care sunt.
                M-am hotărât să caut din nou parfumul acela. Am intrat pe un site pe care l-am descoperit de curând. Au rubrica specială de parfumuri pentru femei şi ceva îmi spune că voi reuşi să găsesc în varietatea de arome şi parfumul mamei mele, cel care mi-a încântat copilăria atât de frumos şi natural, cum numai o mamă este capabilă să bucure un pici. Da, mamele au acel farmec aparte. Ca un supererou care te salvează din orice situaţie neagră. Ştim cu toţii cum ne ameninţam în cazul unei lovituri sau mustrări pe care eram nevoiţi să o indurăm din partea altui copil. “Te spun mamei!” urlam din toţi rărunchii. Ce simplu ar fi şi acum să facem aceleaşi lucruri.
        Am atâtea lucruri să îţi spun şi îmi e atât de dor de aromă ta inconfundabilă de om bun şi iubitor. Să vii repede, bine? Adu-l şi pe tati acasă, bine? Pentru că eu te aştept! Vă aştept pe amândoi…

Google Images

           Voi ce parfum preferat aveţi? Care a fost primul vostru parfum sau prima întâlnire memorabilă cu aromă unui parfum?

                Articolul este scris, cu un dor apasator, pentru Superblog 2014 ( cea de-a treisprezecea probă )



                  

         

22 thoughts on “Mi-e dor de mirosul tău…

  1. Cand mama mea a plecat in italia pentru prima oara aveam 15 ani, tin minte ca am dormit luni de zile cu esarfa ei in pat, pentru ca asa aveam impresia ca este cu mine acasa, pana cand… parfumul nu a mai fost acolo si atunci a trebuit sa imi dau seama ca intr-adevar va trebui sa ma obisnuiesc sa o vad mai des. Nu esti ciudata… eu si acum fac la fel dupa ce, cineva drag mie pleaca pentru o perioada, sau cand sunt trista si am nevoie de o imbratisare….

  2. Cred ca a fost cel mai dureros articol pe care l-am scris vreodata…a fost destul de greu sa-l pun in ordine printre lacrimi de dor. Te astept la Straja sa-ti alungam, macar pentru o seara, dorul de acasa! 🙂

  3. Gandeste-te ca am fost si eu plecata si am stat cu ea acolo, insa acum ca m-am intors, uneori cand pur si simplu simti ca iti cade lumea toate pe umeri si nu mai poti duce, ai nevoie de ea! Dar trebuie sa fim tari, si noi … si ei pentru ca daca arati ca iti e greu… ii faci pe ei sa se ingrijoreze ! Stii ca, oricand vei gasi in mine si in sufletul meu un sprijin! te inteleg si te imbratisez… poate candva, parfumul asta va dainui tot timpul in jurul nostru!

  4. Incerc sa par indiferenta cand leaca, sau cel putin sa nu a dau afectata. Sora mea e mai mica, nu se poate abtine, dar daca as incepe si eu, ar pleca cu inima si mai stransa si nu as suporta sa o stiu ingrijorata pe drum. Intr-o zi se vor intoarce acasa…cand aici ii va astepta un trai decent. Pana la urma, tot pentru noi pleaca…:(

  5. Eu in toti anii astia, niciodata nu am plans de fata cu ea cand a plecat. Nici macar prima oara ! Dar apoi, cand ramaneam singura… numai Dumnezeu imi stia tristetea si amaraciunea! Daca ai vreodata nevoie de ceva, orice SUNA-MA ! <3 Esti sora sufletului meu ! Ma bucur ca te-am cunoscut ! <3

  6. A fost cel mai greu de scris articol…de zeci de ori m-am oprit ca sa imi sterg lacrimile. Ca un facut, dupa ce l-am terminat, m-a sunat tatal meu sa imi spuna ca mami are un moment de melancolie. Sper doar sa nu citeasca articolul acesta pana nu ajunge acasa. Ma bucur pentru ca te-am cunoscut si sper sa ne vedem cat mai curand! <3 :*

  7. Ma bucur sa stiu ca sunt si alti oameni care gandesc asemenea mie si imi pare rau de noi toti, cei care am ramas acasa, dar ma gandesc ca nici ai nostri nu au plecat de prea bine de acasa, ci din cauza necesitatii. Asta este, pana la urma…trebuie sa ne obisnuim si sa ne rugam sa fie bine… Au plecat pentru noi si binele nostru. Ca orice parinte, de altfel…

  8. Nu e o idee rea. Slabe sanse sa fie exact acea aroma. Am mai vazut cateva "idei" ale parfumului pe internet, dar nu are aceeasi aroma. Si da, chiar ma pune pe ganduri, inca, ce s-a intamplat in Cluj…:(

  9. Nu stiu de unde sa incep,dar continui sa scriu,ceea ce ai scris tu in articol mi-a adus aminte de copilarie,acea copilarie din preajma sarbatorilor unde mirosul de portocale avea cu totul alt sens desii poate mai mancam si vara,nu au acelasi miros,cum stateam cu ai mei parinti bine si cu fratemeo si asteptam sa iasa bunatatile de la cuptor,cozonacii proaspeti ,parca si acum cand vin sarbatoriile si incepe nebunia cumparaturilor ma ia cu furnicaturi…ms pentru articol mi-a placut ai trezit copilaria din toti care il citesc

  10. In copilarie totul pare mai pur, mai frumos, mai bun. Treptat, toate isi pierd din farmec, dar amintirile sunt cele care ne fac sa speram de fiecare data ca o parte din acele momente inca se pastreaza si acum. Ma bucur sa stiu ca ti-am adus aminte de momente frumoase ale vietii. Iti multumesc pentru comentariu si sper sa ai parte de sarbatorile de care iti amintesti atat de frumos! 🙂

  11. Tocmai încercasem să-mi aduc aminte primul miros al parfumului meu. N-am reușit. Am reușit în schimb, să-mi aduc aminte de copilărie.

  12. Ma bucur daca am reusit sa va readuc in amintire cea mai frumoasa perioada a vietii. Pana la urma, un parfum poate fi si simplul miros al portocalei din dimineata de Craciun sau de paine calda facuta de bunici. O seara minunata si va multumesc pentru parerea sincera! 🙂

  13. Depinde. Aroma unui parfum este completata de mirosul fiecarei persoane in parte. Daca iti dai tu cu un parfum se va simti un miros, daca isi da mama ta cu el se va simti un miros un pic diferit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest