Casa de vis a unui tânăr la început de drum prin viaţă

    Timpul trece incredibil de repede şi e surprinzător cum te afli într-un loc azi şi mâine cine ştie cât de departe te poartă paşii prin lumea atât de mare care ni se afişează la picioare şi ne umple sufletele de cele mai variate sentimente şi minţile cu amintiri şi informaţii cărora, surprinzător, ajungem să le facem faţă cu brio. Dacă nu, cu siguranţă dăm naştere unei imunităţi tipic omeneşti dezvoltată în anii în care am învăţat deprinderile umane şi în care tehnologia ne-a acaparat vieţile într-un mod surprinzător de puternic, astfel am devenit dependenţi.
  Trăim pe fugă, mâncăm pe fugă, iubim grăbiţi, dormim puţin pentru că suntem tot timpul într-un dute-vino constant. Dimineaţa şi seara reprezintă supremul galop, Ajungem peste timp să nu mai observăm cum trec anotimpurile, cum trec anii, cum trec momentele importante peste noi pentru că suntem tot timpul pe fugă.
   Apropo, este primăvara, mijlocul lunii martie când natură se trezeşte la viaţă, păsările se întorc, lumea renaşte. Nu vedem asta pentru că, ghici ce? Suntem pe fugă. Ne pierdem anii în bănci rigide, în birouri închise, în zgomot de paşi tropăind pe holuri, butonări de taste, aparate de aer condiţionat, geamuri închise pentru a nu fi deranjaţi de zgomotul asfaltului bătătorit de picioare agitate, alţi paşi grăbiţi, de maşini, în care alţi oameni se grăbesc spre locul de muncă. Ne lăsăm furaţi de mirajul internetului, al calculatoarelor, al gadget-urilor închipuindu-ne că sunt porţi spre lume, legături spre noi oameni, spre noi culmi.
  Eu m-am hotărât să mă aşez, cumva, la casa mea. După absolvirea facultăţii am renunţat la dependenţa faţă de părinţii mei şi oricât le-aş fi de recunoscătoare pentru tot ceea ce au făcut pentru mine, îmi este imposibil să mă mai leg de ei fiind un adult responsabil şi dorindu-mi mai mult de la viaţă decât o existenţă dependentă. Un nou oraş, noi oportunităţi şi mult mai multe proiecte de care trebuie să ţin cont pentru că nu mai pot colinda prin viaţă fără să mă întorc undeva. Într-un loc doar al meu pe care să-l amenajez după bunul plac. 


  Voi fi cumpărător al unui apartament modern de la care am cerinţe destul de importante şi principii la care nu pot renunţa şi pe care sper să i le pot transmite şi vânzătorului apartamentului la care visez. În ultima lună am văzut zece asemenea apartamente, unul mai frumos decât altul dar niciunul complet. Dacă aş fi putut să le combin, cu siguranţă, ar fi ieşit acel gen de apartament care să fie “acasă” pentru mine. Nici foarte mare, nici extrem de mic, nici rece dar nici cu ferestre mari în care soarele să pătrundă toată ziua cu zâmbetul pe buze.
  Azi, în timp ce lucram asiduu la un proiect important, am fost contactată de unul dintre oamenii cu care vorbisem în urmă cu o săptămână, dar care fusese plecat din localitate. Mi-a propus o întâlnire pentru a vedea apartamentul pe care îl avea scos, de puţin timp, la vânzare şi am acceptat cu speranţa şi o urmă de teama în ceea ce priveşte o altă dezamăgire.
 Am mers cu inima cât un purice la adresa indicată de domnul vânzător. În prima instanţă, mi-a plăcut enorm zona. În desele călătorii pe care le-am întreprins în Cluj, am petrecut mult timp în acest cartier, ajungând să îl cunosc foarte bine şi să îmi devină ca o a doua casă departe de casă. Apartamentul are două camere încăpătoare, un dormitor şi un living spaţios. De asemenea, bucătăria extrem de încăpătoare mi-a furat privirile. Balconul cu o privelişte frumoasă spre lumea care se desfăşura la picioarele mele şi desigur, la doar două etaje faţă de intrarea în clădirea veche dar izolată termin, perfectă pentru mine.


  Mă bucuram să găsesc o astfel de distribuire, exact pe gustul meu. Mă interesa foarte mult acest aspect pentru că făceam o investiţie de viitor extrem de importantă şi nu puteam lăsa nimic la voia întâmplării. Cunoşteam şi legile. Mă interesasem cu mult timp înainte, tocmai pentru acest moment important al vieţii mele şi amănuntele erau mai mult decât semnificative. Aflasem despre
certificatul energetic şi obligativitatea lui. Era importantă şi pentru mine posibilitatea de a avea control pentru un consum redus de energie si eficienta energetica. Ştiam şi de importanţa pe care o are termoviziunea     pentru detectarea zonelor în care se pierde căldură, de zonele în care poate apărea mucegaiul nedorit. În special pentru faptul că mă luptasem cu mucegai şi igrasia şi fusesem nevoiţi să acoperim şi pereţii interiori cu plăci de rigips pentru mai multă siguranţă.
   Este normal să îmi doresc tot ce e mai bun de la viitoarea mea casă pentru că va fi locul în care mă voi întoarce în fiecare seară, unde îmi voi aduce prietenii la petreceri sau momente de relaxare, unde voi lucra intens şi mai ales unde îmi va fi inima în permanenţă. Domnul respectiv, a fost de acord şi mai mult decât dornic de a îmi oferi un certificat energetic care să îmi înlăture orice fel de temere legată de eficienţa şi costurile casei. De asemenea, a fost mai mult decât bucuros să îmi arate facturile pe care le plătise la compania de electricitate şi la întreţinere cu căldură pe perioada iernii. Am fost încântată şi efectele reabilitării termine, a modificărilor pe care le făcuse în casă şi a amabilităţii de care a dat dovadă, încât eram sigură că voi fi încântată cu totul după realizarea procedurilor necesare vânzării.
 Pentru fiecare dintre noi, o necesitate absolută este aceea de a ne simţi în siguranţă acasă. Trebuie să ştim că avem tot confortul necesar unui trai mai mult decât decent în care să ne simţim confortabil şi care să ne ţină departe de costuri exagerate cu întreţinerea. În special pentru un tânăr la început de drum prin viaţă, o asemenea necesitate trebuie să fie prioritară şi să se pună accent pe dorinţele, idealurile şi doleanţele noastre.
  Particip cu acest articol la cea de-a cincea probă a competiţiei Spring SuperBlog 2015.



2 thoughts on “Casa de vis a unui tânăr la început de drum prin viaţă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest