Calea Eroilor – Istoria unei capodopere de Horia Muntenuș

   În dată de 6 iunie 2015 la Casa de Cultură „Traian Demetrescu” am avut privilegiul de a viziona documentarului brâncușian „Calea Eroilor” realizat de Horia Muntenuș, poet, regizor şi brâncușiolog. Acest Film-mărturie radiografiază atitudinea şi percepţia publică, dar şi tratamentul nemeritat la care a fost supusă între anii 1935-1989 opera lui Brancuși. Filmul “Calea eroilor – Istoria unei capodopere” este dedicat memoriei brâncuşiologilor care între anii 1991-2000 au apărat integritatea Coloanei fără Sfârşit. Aceasta a reprezentat o acțiune din cadrul Zilelor Craiovei, inițiată de blogosfera craioveană datorită implicării colegul nostru Daniel Botea căruia ţin să îi mulţumesc pe această cale.


Sinceră să fiu, am plecat de acasă cu temele nefăcute asemenea unui student mediocru căruia nu îi trezeşte nimic curiozitatea . De fapt, ştiind faptul că filmul documentar este unul complex şi de o durată destul de lungă (3 ore şi 30 de minute), am plecat convinsă de faptul că vreau să fiu surprinsă şi că ceva în mintea şi/sau în sufletul meu se va schimba într-un fel sau altul.
  Cu ocazia vizionarii documentarului „Calea Eroilor – Istoria unei capodopere” a avut loc şi lansarea romanului „Dincolo de stelele reci”, în prezenţa autorului Horia Muntenuș. Cu această ocazia am avut plăcuta surpriză de a fi cadorisită cu un exemplar al cărţii căreia, după lectură, îi voi face o recenzie din punctul de vedere al unei femei.
  În primă instanţă, aş putea cataloga filmul greu de digerat pentru oamenii sensibili, profund, emoţionant, extrem de bine documentat şi revoltător prin prisma cunoaşterii tuturor celor care au atentat la distrugerea unui patrimoniu naţional de o valoare inestimabilă. Filmul scoate în evidenţă adevăruri cutremurătoare din istoria ansamblului operelor lui Brâncuşi de la Târgu Jiu, din momentul demarării proiectului, la construirea sa propriu-zisă, dorinţa comuniştilor de a-l distruge, la distrugerea propriu-zisă de după căderea comunismului, reasamblarea şi lăsarea lui în paragina.


  Am simţit un sentiment profund de umilinţă şi de trădare din partea autorităţilor locale şi a autorităţilor statului îndreptate spre geniul lui Brâncuşi, spre el ca roman, spre eroii neamului cărora le fusese dedicat monumentul funerar şi spre integritatea naţională a neamului românesc. Am aflat faptul că pornind de la Masa Tăcerii, calea scaunelor, Poarta Sărutului, cele două bănci aflate de-a stânga şi de-a dreapta porţii, Calea Eroilor, Biserica Sfanţii Apostoli Petru şi Pavel şi până la Coloana Infinită, acest ansamblu urmăreşte viaţa soldaţilor gorjeni căzuţi în luptele împotriva armatelor cotropitoare de la Podul Jiului din 1916. De asemenea, dezvelit în anul 1938, în absenţa sculptorului Constantin Brâncuşi, a devenit o incontestabilă premoniţie a zbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial.
  Documentarul „Calea Eroilor” prezintă în cinci capitole povestea întregului ansamblu memorial de la începuturi și până în vremurile tulbure ale guvernării postcomuniste de după 1989, prin încercările lui Radu Varia de a “restaura” Coloana Infinită, care a reușit prin fondurile atrase în acest scop, să tripleze banii primiți pentru renovarea ansamblului.

   Documentarul este compus din:
Capitolul I – Facerea
Capitolul II – Călăuza
Capitolul III – Sacrilegiul
Capitolul IV – Anul 2000, în crucea mileniilor
Capitolul V – Între clipe

  Consider că munca depusă de maestrul Horia Muntenuș la crearea acestul film-mărturie a istoriei celui mai important ansamblu de opere de artă al statului român, Ansamblului Monumental „Calea Eroilor” este un strigăt de ajutor îndreptat spre fiecare cetăţean al statului, responsabil de menţinerea integrităţii statului din care facem, cu toţii, parte. Curajul de a spune o poveste care se vrea uitată şi îngropată odată cu iniţiatorul sau, este demn de admirat şi merită susţinut de fiecare dintre noi. 

   Ca o percepţie personală sau observaţie privitoare la finalul filmului, nefiind de acord cu ideea de întâmplare independentă, am descoperit un final, cel puţin provizoriu dar perfect pentru încheierea filmului, un nume scrijelit pe Coloana Infinită. În inconştienţa sa, profanatorul anilor 2012 ai importantei opere, a reuşit să spună povestea tristă a monumentului personificat care îşi ia ofranda pentru umilinţele îndurate. Numele “Ana” scrijelit pe monument, nume aparent banal şi întâmplător dar cu o profunzime fantastică în istoria românească şi literatura română, asemenea Anei lui Manole sacrificată pentru înălţarea Mănăstirii Argeșului, aminteşte de un maistrul Nicolae Shurlin căzut de pe schela amplasată lângă Coloana Infinită şi mort la vârsta de 42 de ani. 
   Astfel, cel puţin pentru un moment, s-a încheiat povestea complexului Calea Eroilor din Târgu Jiu cu un avertisment lansat romanilor de a-şi deschide ochii şi inimile. Felicitări, domnule Horia Muntenuș pentru artistul şi omul care sunteţi! Modestia, complexitatea şi bucuria cu care le vorbiţi oamenilor, indiferent de sfera din care fac parte, este de departe o carte de vizită fantastică ce prezintă omul minunat pe care eu am avut binecuvântarea de a-l cunoaşte şi a-l îndrăgi.

          

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest