Puterea exemplului personal schimbă destine

Nu este prima dată când scriu despre acest subiect, dar este o zonă pe care am observat-o intens, în care mi-am pus sufletul, am dorit să mă implic şi am reuşit să îmi schimb viaţa şi, sper eu, să schimb şi viaţa altora. V-am mai povestit, la un moment dat, despre faptul că aveam un coleg nevăzător în facultate. Ei bine, el se află la Cluj, la master, în acest moment şi, cumva, “mă răzbună” pentru faptul că eu încă nu am ajuns acolo. Nu am fost la fel de puternică, atât de determinată sau atât de curajoasă cum a fost el. Lui i-a fost, mereu, cel mai greu dar niciodată nu a lăsat să se vadă. Întotdeauna era amuzat şi amuzant. Era cel care ne trezea cu zâmbete la şapte dimineaţa când aproape adormeam pe băncile amfiteatrului sau sălii de curs. El ne punea scene din Vacanţa Mare în pauze şi ne ajuta, atunci când lucram, să fim la zi cu toate cursurile. El unul dintre motivele pentru care am reuşit să îmi iau toate examenele cu brio în ultimul semestru la facultate, având si job în paralel.

Nici nu îmi pot închipui cât de greu este pentru un copil! Nici voi nu realizaţi cât de teribil este să nu poţi vedea toate frumuseţile din jur. Poate de aceea vă plafonaţi în oraşe gri în loc să călătoriţi. De aceea surprindem totul în fotografii dar niciodată nu ne luăm răgazul necesar de a simţi, de a observa, de a admira splendorile din jurul vostru.

Nu veţi realiza niciodată cât de puternic poate fi acest om şi cât de frumoasă este lumea aceea mică pe care el şi-a creat-o din poveştile împărtăşite de toţi cei cu care a intrat în contact. Colegul meu mi-a fost unul dintre cei mai dragi profesori din facultate. Nu avea o diplomă, nu era doctorand, nici măcar nu trebuia să fie. A fost profesorul care mă învăţa, zi de zi, tainele vieţii. Pentru că el o cunoaşte, cu bune şi cu rele, mai bine decât oricare dintre noi şi este capabil oricând să dea un sfat demn de urmat, oricăruia dintre noi, tânăr sau bătrân.

Şi poate este considerat de ignoranţi slab, dar este un om puternic, în ciuda deficientei. Ştie mult mai multe decât mulţi dintre noi, pentru că a avut ceva ce noi uităm că avem: curaj, ambiţie, tărie de caracter, forţa de a trece peste cei care probabil i-au spus că nu poate, curiozitate, timp, optimism. Şi atât de mult optimism într-un om atât de mic încât îţi umple inima de bucurie şi te face să te ruşinezi când tu te plângi că-ţi lipsesc banalităţi.

Nu am simţit nici măcar o dată milă pentru prietenul şi colegul meu. Deşi nu vede, lumea prin ochii săi este mai frumoasă decât am putea-o vedea oricare dintre cei care nu avem o astfel de dificultate. Ştiu că nu are nevoie de milă pentru că ştiu cum e să lupţi cu viaţa şi cu o lume care nu te acceptă niciodată aşa cum eşti, ci din contră, te marginalizează şi încearcă să te schimbe constant şi din ce în ce mai brutal. Nu am simţit milă pentru acest om pentru că nu are nevoie de milă. Are nevoie de apreciere, pentru că este un luptător într-o lume prea rea pentru sufletul său bun. Ştiu că mila, oricui, te doboară mai tare şi îţi sparge scutul pe care ţi l-ai creat de-a lungul timpului cu munca, lacrimi şi voinţa de fier. Nu îl compătimesc, ci îl respect şi îl stimez profund. Este de o bunătate absolut fantastică şi aş vrea să învăţ de la el, această lecţie a bunătăţii necondiţionate pentru că şi eu, ca oricare dintre noi, mai uit, din cauza problemelor, să mă opresc şi să ofer o mâna celor căzuţi.

De ce vă povestesc despre colegul meu? Ei bine, Sustine copiii nevazatori prin hipoterapie este unul dintre cele 42 de proiecte finaliste din Campionatul de Bine care se desfășoară în perioada 6 decembrie 2016 – 15 februarie 2017. Aceasta este o competiție pentru atragerea de donații adresată ONG-urilor din România, găzduită, organizată și implementată de Bursa Binelui. Premiile constau în dublarea sumelor atrase din donații de către organizațiile participante în Campionat, în limita a 5000 de euro, fiind recompensate primele trei proiecte care reușesc să adune cele mai multe donații individuale x număr de donatori unici. Prin intermediul Campionatului de Bine, Bursa Binelui încurajează organizațiile neguvernamentale să stabilească o relaţie constantă, pe termen lung, cu publicul larg, donaţiile individuale reprezentând în acest moment instrumentul de fundraising social cu cel mai mare potenţial de creştere în România.

Bursa Binelui este platformă online unde donațiile sunt necomisionate, încurajând astfel donatorii care vor să participe cu sume mici (5, 10 lei) pentru o cauză. Toate plățile sunt 100% securizate și intră sub incidența legilor transferurilor bancare, platforma stimulând astfel plățile electronice cu cardul. Bursa Binelui este dezvoltată de către Banca Comercială Română, în parteneriat cu EuPlătesc.ro.

Şi să fim serioşi…cât valorează 5-10 lei pentru fiecare dintre noi? Adunaţi un pachet de ţigări, cinci lei costa o sticlă de suc într-un pub iar 10 lei o sticlă de bere de calitate. Pentru copiii cu deficienţe de vedere, aceşti câţiva lei reprezintă o şansă, incredibilă, la o viaţă normală, într-o societate civilizată care nu îi marginalizează. Am donat şi eu şi sper să doriţi şi voi să ajutaţi, pe mai departe, orice proiect cu care empatizaţi. Eu l-am ales pe acesta pentru că mi s-a părut cel mai apropiat de suflet deşi toate merita susţinere. Am făcut un ps chitanţei dar am şters suma donată pentru a nu influenţa pe nimeni. Nici nu simt nevoia de a mă lăuda dar cred că fiecare schimbare porneşte de la noi şi puterea exemplului personal este cea care schimba mentalităţi şi destine.

12 thoughts on “Puterea exemplului personal schimbă destine

  1. Foarte frumos spus! Am observat adesea ca majoritatea oamenilor care daruiesc, se implica sau sunt atenti cu cei din jur, sunt cei care au trecut prin astfel de momente. Ei, prietenii, copii lor…
    Bravo. Te pup!

    1. Multumesc frumos! Cred ca intelegem, altfel, o situatie sau o persoana daca, intr-un fel sau altul, am fost pusi intr-o asemenea situatie. Sper, doar, ca proiectul sa fie implementat! Sunt sigura ca multi copii ar fi ajutati asa. Te pup si te imbratisez cu drag! <3

  2. Foarte bine spus! Cred ca este momentul sa ne gandim mai mult la ceilalti, mai putin la noi. Si mai cred ca nici nu ne putem inchipui cat inseamna 5-10 lei pentru cineva care chiar are nevoie de ei… Imi place mult initiativa, bravo! 😀

    1. Multumesc frumos! Ma bucur sa vad ca aceasta initiativa primeste un asemenea feedback si ca mai multi oameni afla cu cat de putine pot ajuta, dar cat de mult valoreaza acel mic ajutor. 😀

    1. Multumesc pentru ganduri, Marian! Intr-adevar schimbarea vine din viecare dintre noi. Cate putin pana realizam ceea ce ne face fericiti. 😀

  3. M-ai facut sa-mi aduc aminte de un coleg. Era la doctorat la socio, incepuse cand incepusem si eu. Omul avea deficienta de auz, nu de vedere. El a avut ambitia si a terminat doctoratul. Eu l-am abandonat 🙁

    1. Ceva imi spune ca, intr-o zi, toate isi gasesc o insemnatate. Dar asa am patit si eu cu masterul. Cred ca acesti oameni sunt mult mai determinati pentru ca au mai multe de pierdut decat noi. Sunt de admirat, oricum. 😀

  4. Unii spun ca nu e bine sa le laudam cu ce donam si unde. Eu nu iau lucrurile asa. Eu sau tu nu suntem politicieni sau oameni de afaceri si nu cautam sa ne promovam prin actele noastre caritabile, ci sa ii atragem si pe altii sa facem un bine mai mare impreuna.

    1. Multumesc, din suflet, pentru ganduri, Cristina! Tocmai din acest motiv am preferat sa ascund acea mica informatie care, intr-un fel sau altul, putea influenta un cititor. Dar ai mare dreptate, nu suntem oameni care sa ne laudam si oameni care vor sa fie un exemplu pentru ca doar impreuna putem sa schimbam ceva intr-un mod atat de simplu si frumos. O zi faina! <3

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest