Apa îţi dă putere. S-au făcut şi încă se fac glume despre apă: “Azi vreau să-mi surprind ficatul şi beau apă.”. “S-a dus pe apa sâmbetei!“, “Apă, paie şi bătaie.” şi câte şi mai câte altele. În spatele fiecărei sintagme de genul, sta baza continuităţii umane. De fapt, apa este cel mai eficient element natural, care salvează vieţi, ne scapă de probleme de sănătate şi ne hidratează, mult mai bine decât orice suc, plin de chimicale, din comerţ. Desigur, am un prieten care, pentru că nu reuşeşte să îşi impună să bea 2 litri de apă pe zi, şi-a pus un reminder la laptop pentru a-l anunţa, într-un timp setat de el, că este deshidratat şi că ar fi ok să bea apă.
Eu sunt genul de om veşnic însetat. Vara ajung să beau, lejer câte 3-4 litri de apă. Pe principiul “Nu sunt plinuţă, ci reţin apă!”, ca să fac o glumă. Cei care mă cunosc, ştiu că sunt nedezlipita de sticluţa mea de apă, cel mai des de un litru, nu de jumătate de litru pentru că nu ştii niciodată unde ai norocul, sau ghinionul, să găseşti o fântână, funcţională.
M-am gândit, destul de mult zilele acestea, cum aş putea exemplifica, cât mai bine, un moment în care apa mi-a salvat viaţa sau #apaitidaputere. Sinceră să fiu, apa im salvează viaţa în permanenţă. Având carenta de calciu, trebuie să fiu hidratata în permanenţă, pentru a nu avea stările acelea pe care le avem cu toţii vâră. Din păcate, în cazul meu, nu contează anotimpul. Fără apă, mă simt în plin sezon secetos, canicular, în care apa este un lux. Dureri de cap, stări de ameţeală, oboseala, lipsa de mâncare, lipsa puterii, dezorientarea sau imposibilitatea de a mă concentra, sunt câteva dintre simptomele pe care lipsa hidratării, mă face să le resimt, din plin.
Pe data de 2 octombrie, am fost la Bucureşti la Webstock, un eveniment de la care nu lipsesc de doi ani de zile şi care a devenit, inevitabil, o tradiţie. Dar, drumul dintre Craiova şi Bucureşti nu este scurt şi a trebuit să plec undeva la 2:45 dimineaţa, pentru a fi la maxim 8:30 la Webstock, fiind şi prima dată când asist la întregul eveniment. Ştiam că este o conferinţă care durează o zi întreagă, iar faptul că am dormit doar o oră înainte, şi-a spus cuvântul. Indiferent câte cafele am băut, la un moment dat, undeva pe la ora 16, am început să resimt o stare de oboseală cruntă, în care îmi simţeam doar capul greu care îmi bubuia şi ochii care mi se închideau. Nu a ajutat nici momentul în care unul dintre invitaţi ne-a propus un exerciţiu de imaginaţie “închideţi ochii şi închipuiţi-vă…”. În acel moment mi s-a tăiat filmul. Noroc că aplauzele imediate m-au trezit la realitate şi nu m-am făcut de râs sforăind în sală. Nu eram plictisită, mi doream să aud cele mai noi informaţii, dar nu mă puteam concentra şi nici oboseală nu im dădea voie.
Am ieşit din sală, la finalul conferinţei şi mi-am luat două sticle de apă rece, de la frigider şi le-am dat pe gât fără să mă intereseze câte broaşte vor orăcăi în burta mea. După prima sticlă, deja mă simţeam mult mai bine şi ochii nu îmi mai picau în gura de somn. De asemenea, concentrarea mea nu mai era îndoielnică şi am putut răspunde câtorva întrebări pertinente venite de la o bloggerită pe care nu o cunoşteam. Toate, că toate, nu mai arătăm ca un zombi căutător de creier.
La ora 10, am ajuns în locul în care urma să dorm unde, după o jumătate de oră de somn şi alt litru de apă, au reuşit să mă pună pe picioare şi să ajung şi la after party-ul pe care organizatorii ni-l pregătiseră. Am dansat până la 2 fără ceva dimineaţa, hore, sârbe, şi alte dansuri pline de energie, ca să le arătăm bucureştenilor cum se distrează olteanul, ştiau deja cum suntem, dar nu e rău să îi provocăm şi pe ei, din când în când, la o seară de dans. Am mai bântuit prin Bucureşti până spre 3 jumătate dimineaţa şi am adormit undeva la 5, cu chiu cu vai pentru că mă simţeam mai plină de energie ca oricând.
Mi-am dat seama, după toată păţania aceasta, că nu mă mai ajuta cafeaua atât de mult ca înainte. Probabil m-am obişnuit cu ea sau au fost schimbate ingredientele. Orice ar fi, ştiu că un pahar de apă rece, este mult mai plin de energie decât o ceaşcă de cafea. Cu siguranţă această nouă conştientizare îmi va folosi din plin în sesiunile ce vor urma, pentru a putea face faţă examenelor ultimului an de facultate.
No Comments