Cea mai bună parte e că visurile devin realitate

Mi-a plăcut mereu să călătoresc, cu trenul său cu autocarul. Niciodată nu am preferat maşinile mici. Nu poţi face nimic într-o maşina mică. Nu poţi lua toţi prietenii, toate persoanele dragi, toţi colegii sau toată familia. Mi-a plăcut să visez la lumi de poveste cu ajutorul cărţilor. Să vizitez locuri şi să le dau ce nuanţă vreau, că mai apoi să le desăvârşesc figurile cu vizitarea fizică a acelor minunate locuri. Cartea la care am lucrat, timp de doi ani, vreau să fie precum un tren, sau un autocar. Să mergem cu toţii într-o lume pe care să o modelăm cum vrem noi, cum visăm sau cum am desenat-o în fiecare dimineaţă în care ni se părea că afară este frig şi mohorât. Să mergem acolo unde ne simţim cel mai bine, cel mai aproape de fericirea supremă şi să luăm cu noi orice om simţim că ne-ar completa acea fericire.
De asemenea, întotdeauna am visat că această carte să ajungă în casele şi inimile voastre într-o zi de iarnă în care ninsoarea să acopere tainic pământul. Întotdeauna sunt mai copil iarna şi visez la vinul fiert cu mere făcut de tata, la cozonacii aburinzi ai mamei şi la proaspăta pâine coaptă în casă, a bunicii. Nu ştiu când va ninge din nou. Nu ştiu să răspund la multe întrebări atât de simple. Nu ştiu nici cât de mult va ţine ninsoarea. Dar sper că veţi savura această drumeţie prin gânduri şi minţi, protejaţi de căldura caselor îmbietoare şi îmbrăţişaţi de persoana cea mai dragă. Fie că este mama, bunica, un prieten drag sau omul iubit, lăsaţi-vă purtaţi în lumi de basm cu miros de frumos. Lectura plăcută!

Aşa mi-am descris eu modul în care vreau să lansez cartea care spune povestea oricui, pentru că indiferent câte lecţii ni se dau în viaţă, unele ne vizează pe toţi, aşadar, cu toţii am trecut prin cel puţin o singură dezamăgire ca să învăţăm să apreciem viaţa la justa lor valoare. Cartea mea încă nu este tipărită, dar în momentul în care va fi, vreau să iau o mână de oameni şi să mă plimb prin ţara cu cartea care îmi este cea mai dragă prietena şi cel mai vrednic tovarăş de drum. Dar ştim noi cât de costisitor este să colinzi o ţară întreagă, aşa frumoasă cum este românia, fără să te abaţi pe drum ca să fotografiezi, mental, o parte din frumuseţile care ni s-au pus la picioare.

Dar sunt studentă şi mi-ar fi extrem de greu să mă plimb prin ţară fără să am un buget la îndemână pentru a îmi putea îndeplini visul şi a face câte o lansare a cărţii mele în cât mai multe oraşe mari ale României. Mai ales acum, când avem oportunitatea şi toate mijloacele necesare să ajungem în toată lumea, de ce să nu începem cu ţara noastră şi să le ducem oamenilor din toate colţurile acestei naţiuni, care ne adăposteşte frumos, câte un pic din sufletul oamenilor din altă zonă decât cea în care locuiesc ei.

Şi pentru că nu toţi ne permitem să ne îndeplinim visurile de îndată ce suntem pregătiţi să pornim la drum, exista anumite instituţii sau oameni gata să te susţină, să te ajute şi să îţi dea toate informaţiile necesare pentru a putea să ajuţi în punctul în care îţi doreşti să ajungi, fără surprize neplăcute. Dar, fiind diferiţi, avem şi visuri diferite sau mici bucurii care ne pot completa viaţa. Fie că e vorba despre o excursie într-un loc nou, din ţara sau din străinătate, că vrei să faci cumpărături într-un magazin la care ai văzut cele mai frumoase rochii, sau că eşti bărbat şi vrei cel mai frumos ceas pe care ai putut pune ochii vreodată, asortat cu un costum ultimul răcnet sau poate chiar ai nevoie de o operaţie costisitoare sau să cumperi cele mai frumoase cadouri pentru cei dragi cu ocazia sărbătorilor, care se apropie sau nu numai.

Şi totuşi, până să ajung să îmi promovez cartea, vreau să le fac părinţilor şi surorii mele o surpriză şi să îi duc într-o excursie prin ţara pentru că, probabil, mamei şi tatălui mei s-au cam săturat de munca prin ţări străine şi ar merita să se bucure, alături de copiii pentru viitorul cărora au plecat departe de casă, de o excursie prin ţara în cele mai reprezentative locuri. Nici eu şi nici mama mea nu am văzut Marea Neagră. Nici sora mea nu a ajuns acolo. Tatăl meu a ajuns iarna şi nu era mare lucru de văzut. Acesta ar fi primul punct în care am ajunge. Apoi am pleca spre Suceava, de unde este bunicul meu şi zona în care tatăl meu nu a ajuns până acum. Bucovina este atât de frumoasă şi plină de naturaleţea clasică românească, acea sănătate tipică romanilor şi acea pofta de viaţa de care îţi e dor când eşti departe. M-aş opri şi în Ardeal pentru că îl iubesc şi mi-a devenit a doua casă. De ce să nu le arăt şi lor de ce iubesc atât de tare zona? Am făcut un calcul şi toate acestea m-ar costa aproximativ 5000 de euro.
Ca să pot pune toate aceste visuri cap la cap şi să creez o poveste frumoasă de rememorat peste ani, am descoperit, cu ajutorul internetului şi a informaţiei atât de complexe care circulă fără oprire, un card de cumpărături care mi-a atras atenţia pentru că se prezentă ca fiind singurul card cu rate fără dobânda şi cu peste 6500 de magazine, din diferite domenii, de unde îţi poţi achiziţiona exact produsul la care visai de mult. Şi pentru că orice lucru bun faci, în viaţă, ţi se întoarce, orice cumpărături plătite cu acest card, ţi se întorc bani înapoi. Vorba aceea, îi primeşti nu îi dai. Primeşti înapoi puncte STAR (stea). Deci nici nu mai trebuie să îmi pun dorinţe la stelele căzătoare în speranţa că visurile împlinite nu sunt doar părţi din poveştile pe care bunicii şi părinţii mi le spuneau când eram copil şi lumea părea mult mai uşor de înţeles. 


Chiar sunt curioasă ce alte visuri au oamenii şi cum anume ar gestiona o sumă atât de mare, ce visuri şi-ar îndeplini şi ce înseamnă să treci de la vis la realitatea pe care fiecare dintre noi o merităm. O viaţă în care ne lăsăm visurile să moară, este o viaţă pierdută care nu poate fi recuperată oricât ne-am dori şi orice am face într-un anumit timp. Dar tu, drag cititor, ce visuri ai îndeplini cu o sumă atât de mare. Ce nu ţi-ai mai refuza şi cum te-ai răsfăţa pentru munca depusă într-o viaţă de om? 
Aceasta este a şaptea probă a competiţiei SuperBlog pentru Banca Transilvania. Mulţumesc pentru faptul că am avut ocazia să îmi împărtăşesc visurile cu cititorii mei!






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest