Sunt o bokaholica de când mă ştiu. Întotdeauna căutam un loc propice să pot citi şi să îmi pot lua notiţele pentru recenziile pe care le făceam, tot din pasiune şi din nevoia de a împărtăşi cu alţii pasiunea această veche dar din ce în ce mai predispusa dispariţiei, cel puţin aşa credeam. Sunt, de asemenea, o workaholica şi o perfecţionista notorie. Muncesc de când am terminat facultatea şi îmi dau silinţa să demonstrez faptul că şi femeile sunt bune în joburile pe care şi le aleg şi mai ales o femeie tânără la început de carieră.
Am lucrat ca redactor într-o editură. Opt ore, cel puţin, pe acelaşi scaun încercând să citesc manuscrise peste manuscrise, să fac corecturile necesare, prin mâna mea trecând cărţile în formatul gata de tipar şi parcă tot nu mă învăţam minte şi nu stăteam deloc bine cu time managementul. Uneori uităm să iau pauză de masă şi îmi vedeam colegii trecând pe lângă biroul meu râzând şi aruncându-mi priviri compătimitoare. Au fost cei mai frumoşi şi cei mai grei ani din viaţa mea în câmpul muncii. Nu e uşor să îţi petreci aproape toată ziua într-un birou. Vara era o toropeală fantastică. Nu aveam voie să ţinem AC-urile pornite prea mult timp pentru că şeful se plângea de consum şi că suntem nişte nerecunoscători care nu vor şti să conducă o afacere niciodată. Iarna era la fel de rău. Dârdâiam în paltoane grele şi geci inestetice care ne îngreunau munca. Nu o dată am vărsata cană cu cafea sau ceai pe mine, tastatura sau mai ştiu eu ce act oficial pe care trebuia să îl refac. Altă alergătura dar măcar mă încălzeam.
După ce au început să se ofere şi alte şanse tinerilor antreprenori, am decis că vreau să văd dacă şeful meu avea dreptate, dacă sunt capabilă să ţin o afacere şi ce presupune aceasta. Aveam ceva bani puşi de-o parte, o moştenire micuţă de la bunici şi avansul s-a adunat uşor. Restul banilor erau fonduri europene rambursabile sau nerambursabile. Era visul oricărui tânăr, conducerea propriei afaceri, un fel de copil pe care vrei să îl creşti şi să îl faci mare ca să laşi ceva bun adevăraţilor urmaşi. În plus, era o oportunitate să mă dezvolt ca om şi să îmi pun ideea de afacere din liceu pe picioare stabile, însemnând că îmi iau toate măsurile de precauţie că să fiu sigură că nu ratez din prima.
Fiind blogger de ani de zile, am căutat cele mai bune nişe pe care să activeze compania mea şi ştiam oameni din online mai mult decât dornici să îşi lase munca pe mâna mea, ştiind că o respect, cândva fiind la fel ca ei. De fapt, încă fiind un blogger activ. Insomniile din ultimii ani îşi spuneau cuvântul şi blogul înflorea. Aşadar, mi-am deschis o agenţie de publicitate, “Work of Gold” mi s-a părut la acel moment cel mai bun nume pentru ceea ce voiam să pun pe picioare şi ceea ce ştiam că voi oferi. Mi-am consultat şi fostul şef, care era mai mult decât încântat să lucreze în continuare cu mine, asta înseamnă să îţi faci treaba şi să laşi loc de “bună ziua” şi câţiva prieteni care porniseră, de asemenea afaceri profitabile.
George, fostul meu şef, tânăr antreprenor de doar câţiva ani pe piaţă la momentul angajării mele şi bărbat realizat în prezent, mi-a vândut câteva ponturi, din prietenie, şi solidaritate cu proiectul meu.
– Ianolia, tu ai grijă că ştiţi ce pătimeaţi, tu şi colegii tăi, când lucraţi pentru mine.
– Nu-i problemă, George, ştii că nu-s scârţarcă. Nu ca tu ai fi fost. Era criză pe atunci, ce să-i faci?
– Nu glumi că nu-i chiar aşa. Uite, eu am tot citit pe internet, că mi-ai umplut şi mie capul cu prostiile tale ca netul oferă toate răspunsurile. Ai grijă să alegi o clădire de birouri nouă, sau măcar cu anveloparea blocului făcută.
– Da, George, am găsit o clădire la care chiar acum se face anveloparea clădirii. Au prins ceva proiect european şi o parte din costuri e suportată de Ministerul Dezvoltării Regionale. Cică vor să pună la punct oraşul. Dar de ce e musai să fie făcută?
– Tu ascultă la mine, e necesară ca să reduci din costurile la căldură. Uite, după ce ai plecat tu, am solicitat un expert în termografie. Tu gândeşte-te câţi oameni o să lucreze la laptopuri sau calculatoare. Mai stau şi pe telefoane acum să posteze în timp real, bateriile se consuma şi trebuiesc reîncărcate. De asemenea, veţi imprima o grămadă de foi şi formulare şi imprimantele, xeroxurile şi scanerele vor lucra la capacitate maximă în permanenţă. Să nu mai zic că pentru toate astea e nevoie de internet şi o să ai nevoie de o mulţime de routere. Crede-mă că ştiu ce vorbesc.
– Şi mă gândesc vara la AC-uri şi iarnă la calorifere. Sigur o să consume foarte mult. Mă gândeam să pun o centrală, oare o fi o idee mai bună?
– Eu la centrală cu condensaţie am apelat, la becuri cu LED sau aparate de aer conditionat de tip inverter sau VRV. Astea după ce mi-a venit expertul.
– Păi şi cum ai aflat de astea?
– Îl mai ştii pe Nicu, expertul în IT?
– Cum să nu? Mereu îmi refăcea documentele după ce vărsam cafeaua pe ele….A…nu trebuia să spun asta!
– Făcea ce? Doamne, acum să mă bucur că am scăpat de tine? În fine, Nicu mi-a zis despre Aşa că, la recomandarea lui, bineînţeles, am solicitat un certificat energetic şi efectuarea unei termografii a clădirii. După ce a scanat tipul întreaga clădire cu o cameră de termoviziune, îmi venea să-mi smulg părul din cap. Aşa mic cum e el şi cum mă chinui să-l cresc. Am rămas şocat, pe cuvânt, de informaţiile pe care le-am obţinut după ce mi-au adus certificatul. Păi cum să nu consum şi să nu plătesc o grămadă de bani? Că-mi venea să dau foc la clădire aşa de problematică era. Ia, fii atentă! Eu mi-am făcut şi la apartament cetificat energetic.
– Dacă vrei îţi spun pe cine am chemat eu. Am lucrat cu Compania Enermed Impex SRL Bucureşti şi au auditori energetici cu o experienţă în domeniu. Sunt şi atestaţi de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Aşa că nu îţi iei teapa când îţi eliberează certificatul energetic pentru orice tip de construcţie, atâta timp cât legea prevede acest lucru.
– Gata, acum sun! Păi ori fac treaba de om responsabil ori cum?
– Stai, că nu am terminat. Să ştii că nu exista o legătură între termografie şi certificatul de performanţă energetică.
– Cum adică? Păi şi adineauri ce ai zis?
– Termografia realizează o scanare termică a clădirilor pentru identificarea tuturor problemele cu deficienţa izolaţiei termice a construcţiei, sau existenta zonelor cu pierderi de căldură. Faci toate astea pentru reducerea costurile facturilor la electricitate sau gaze, dacă tot îţi pun centrala, şi mai ales dacă vrei ca angajaţii tăi să vină cu drâgla munca, să aibă un confort sporit. Şi certificatului energetic e pentru eventualitatea în care tu vrei să vinzi sau să închiriezi imobilul ori ţi se pune pata să faci renovări ale pentru că ţi se pare ţie ca ceva nu este în regulă, este obligatoriu să deţii un certificat energetic. Plus că nu ai treabă 10 ani. Atât are valabilitate şi indică performanţa energetică a imobilului.
– Bine, dar eu am depus actele şi în maxim două luni începem lucrul. Crezi că sunt gata oamenii cu actele în timpul acesta? Serios, George, deja mă bagi în sperieţi cu costurile ridicate şi nu vreau faliment din prima lună.
– Stai calmă că te ajut eu. Am numărul oamenilor, îi chemăm, ei fac analizele, măsurătorile şi pun toate datele cap la cap şi şi 24 de ore e gata certificatul. Nu mai fii aşa panicată. Te vei descurca de minune. Ai stofă de lider şi eşti şi o persoană econoamă.
– Mulţumesc mult, George, m-ai salvat!
În două luni am deschis oficial compania. Aveam alături oameni bine pregătiţi şi, culmea, pe George. După ce m-a ajutat cu toate actele şi certificatul energetic, m-am hotărât să îl scot la o cafea şi de aici s-au legat toate. Am aflat detalii din viaţa lui pe care nu le ştiam şi mi-a plăcut de el întotdeauna, nu îl văzusem altfel, însă. Suntem la fel de workaholici amândoi dar ne luăm concediile şi zilele libere şi evadăm din birourile noastre, acum, puse la punct. Încă îmi face cadou cărţi şi s-a obişnuit când îl ignor pentru vreo poveste frumoasă. Afacerea merge ca pe roate şi de un an de zile suntem pe plus. Clienţii sunt mulţumiţi iar angajaţii lucrează la foc continuu, în condiţii decente şi aparatură de ultima generaţie. George m-a pus, din nou, în contact cu Nicu şi el m-a ajutat să găsesc un specialist IT care îmi ţine aparatura în funcţiune dar certificatul energetic a fost, de departe, cea mai bună investiţie pentru afacerea mea. Nu m-am trezit până acum cu facturi enorme şi mi-am luat măsurile de precauţie. Cine a spus că un tânăr antreprenor, femeie, nu are nevoie şi de un tânăr antreprenor lângă ea?
Aceasta este a şasea probă a competiţiei SuperBlog pentru Avizez.ro. Mulţumesc pentru faptul că mi-am putut pune, chiar şi prin puterea imaginaţiei, o afacere pe picioare!
2 Comments
Emil Calinescu
19 October 2015 at 05:35Apai la proba urmatoare poti cere finantare pentru afacerea ta virtuala 🙂
Ianolia Marina
19 October 2015 at 05:41O idee de luat in calcul, Emil! 😀