În noiembrie 2011, cu ocazia Conferinţei Generale UNESCO, comunitatea internaţională a proclamat 30 aprilie ca “Ziua Internaţională a Jazzului”, având ca scop reunirea comunităţilor, a şcolilor, artiştilor, istoricilor şi pasionaţilor de jazz din toată lumea pentru a învăţa arta jazzului.
Cei mai buni artişti, ( scriitori, pictori, etc ) se delectau cu muzica ascultată la pick-up şi prin alte metode şi mai vechi, de-a lungul anilor. Până că instrumentele să redea, fidel, notele muzicale, ascultau vântul cum dansează agale cu frunzele, păsările care ciripeau pe câmpii sau cântul iubitei sau iubitului în nopţile pline de dragoste ce spălau dorul. S-au spus multe despre muzică, ar putea fi extrem de multe de spus şi azi. Găsim citate, mărturisiri şi maxime dedicate muzicii, de diferiţi oameni, legende, artişti şi nu numai.
În opinia mea, umilă, muzica rămâne cel mai frumos mod de a-ţi alina inima împovărată de prea plinele greutăţi ale vieţii. Pe mine mă puteţi vedea, adesea, cu căştile în urechi şi zâmbind timid îndreptându-mă spre te miri unde şi gata să reiau lupta cu viaţa, după fiecare lovitură. Muzica este precum un vin ce te îmbată de o fericire sinceră. Este cel mai frumos miracol pe care oamenii, îl pot oferi altor oameni şi dacă nu s-ar fi inventat muzica, s-ar fi găsit cineva să creeze acest izvor, nesecat de bine. Este singurul mod prin care te poţi ţine la adăpost de vorbe rele, discuţii în care nu vrei să fii protagonist, bârfe dureroase sau guri acuzatoare de te miri ce erezie de care, în fapt, nu te faci vinovat.
Nu tuturor ne este dat să vindece suflete prin muzică, să avem talentul de a interpreta melodii sau să reproducem partituri cu ajutorul instrumentelor dar toţi, deopotrivă, sunt fermecaţi şi dependenţi de notele muzicale care gâdilă timpanul. Muzică, se numeşte muzică murmurul instrumentelor muzicale pe care oameni special aleşi, îl crează şi îl oferă ca pe un miracol vindecător. Pentru că, dacă suntem sinceri cu noi, toţi ascultam un gen anume, sau mai multe, de muzică. Nimeni nu poate trăi fără muzică.
În cartea sa, Exerciţii de echilibru, Tudor Chirilă spune astfel, “Nimic din ce a făcut omul nu-i mai aproape de Dumnezeu, ca muzica!” şi sunt, complet, de acord cu afirmaţia sa. Poate nu vă place Jazz-ul. Pentru mine este un stil muzical aparte şi mă bucur de el ori de câte ori am ocazia. La Cluj International Jazz festival, din octombrie 2014, mi-am dat seama cât de mult iubesc jazzul, cât de tare te poţi îndrăgosti de un instrument şi cum artistul, omul care ţi se înfăţişează, poate interpreta cu atât de multă pasiune. Eu m-am îndrăgostit de saxofon şi de Eli Degibri pe care îl ascult cu fiecare ocazie, în special când învăţ pentru examene.
1 Comment
Bach în ShowBiz - Ianolia
5 August 2018 at 18:05[…] muzica, de fapt, sunt o melomana declarată şi nu ratez niciodată un concert de muzică care se […]