O zi de toamnă rece începută de la primele ore ale dimineţii şi cerul înnorat încercând, parcă, să ne taie pofta de plimbare într-un loc ferit de agitaţia specifică oraşului. Fără succes, însă, pentru că noutatea, ieşirea efectivă din tipare, e un motiv mai mut decât perfect pentru a nu da atenţie vremii.
Staţiunea de cercetare Banu Mărăcine ne întâmpina de undeva de pe un drum ferit de ochii curioşi ai ploii care încercau să strice o zi perfectă de duminică. Asociația Bloggerilor Olteni și Dictionar culinar organizau o altă degustare de vinuri într-un loc neconvenţional, faţă de alte degustări desfăşurate în ultimul an în Craiova şi oportunitatea de a descoperi o locaţie nouă era greu de trecut cu vederea.
Plimbarea prin Vinotecă şi descoperirea sticlelor de vin ce datau din anii 1970 te lăsau fără glas. Am descoperit vinuri reprezentând teze de doctorat cu o valoare inestimabilă care ar fi fost apreciate şi de cei mai de vază somelieri ai lumii. Posibilitatea de a degusta vinuri de colecţie şi chiar un coniac premiat în urmă cu aproximativ 20 de ani la concursuri specializate în domeniu a reprezentat o copleşitoare senzaţie de extravaganţă, eleganţă şi unicitate, fără doar şi poate.
Ca o informaţie nouă, cel puţin pentru mine care nu sunt o specialista, sau o fană a băuturilor tari, am aflat faptul ca ROUA PLAIULUI a fost distins în anul 1996 cu medalia de argint în cadrul Salonul Internaţional de Invenţii de la Geneva, atât pentru fineţea şi rafinamentul său, cât şi datorită tehnologiei utilizate în obţinerea sa.
Cum sunt o pasionată în ceea ce priveşte sortimentul Sauvignon Blanc, m-am bucurat să am ocazia să degust un astfel de vin datând din anul 2008 cu o concentraţie alcoolica de 11.4%. Ştiu că vinurile vechi se păstrează în funcţie de anumite criterii şi trebuie să ai şi o doză de noroc pentru a degusta un vin de colecţie păstrat impecabil. Cel puţin în ceea ce mă priveşte pe mine am fost norocoasă, de această dată şi vinul a fost mai mult decât o binecuvântare care mi-a încălzit şi dezmorţit trupul afectat de vremea tristă de octombrie.
Şi nu ştiu despre voi, dar fiind un adevărat fan brânză, şi lactate în general, brânza Camembert rămâne preferata mea în materie de produs asociat vinului Sauvignon Blanc din mai multe motive. Simplă sau în combinaţie cu vinul, brânza capătă nuanţe noi, o aromă care te cucereşte şi moliciunea sa pur şi simplu ţi se contopeşte cu papilele gustative într-un joc nebun de a te abţine pentru a da şi altora ocazia de a gusta sau de a te bucura cât mai mult de această senzaţie captivantă de plăcere gustativă.
Dacă ar fi să definesc acest Sauvignon Blanc, într-un cuvânt, aş alege, cu siguranţă, binecuvântare. Pentru brânză Camembert aş alege, cu siguranţă, desfătare. Pentru combinaţia dintre cele două arome mă rezum doar la a spune că a reprezentat o adevărată combinaţie îndrăzneaţă, plină de unicitate.
No Comments