Viaţa cu rele şi bune

Dacă ar fi să mă gândesc la un lucru care mi-a schimbat viață complet, ce cuprinde stări, oameni, senzații și experiențe, acest lucru ar fi blogul. Știu că poate părea pueril sau un moft pentru cei care nu au pasiune pentru scris sau pentru cei care nu au timp pentru ceea ce presupune muncă pe blog dar pentru alții este o evadare. Pentru mine a fost și este o evadare, un mod prin care reușesc să fac ceea ce îmi place, să cunosc oameni minunați și să păstrez legătură cu ei, să particip la evenimente interesante și să învăț, permanent.
Am decis să vă povestesc vouă, celor care mă citit și care sunteți alături de mine, despre o perioadă ceva mai ciudată din viață mea de până acum, o perioadă care și-a lăsat amprenta asupra mea și din cauza căreia încă am lacune în comportament, momente în care mă izolez, în care mă îndepărtez de oameni sau îmi e teamă de oameni ori momente în care nu știu să mă comport cu cei care mă complimentează sau îmi spun că mă citesc ori mă apreciază. Încă nu îmi vine să cred că am făcut parte din ceva atât de nesănătos, pentru mine și pentru cei cărora le păsa de mine. Nu sunt mandră de felul în care mă comportam, fată de mine însămi și fată de cei importanți din jurul meu și nici nu îi condamn pe cei care au ales, în acele momente, să plece din viață mea. Unii mi-au făcut bine prin plecarea lor, chiar dacă atunci a fost greu de digerat nouă situație. Altora încă le duc lipsă și nu pot schimba nimic.
Timp de trei ani și jumătate, am avut o relație pe care majoritatea psihologilor, din câte am citit și din câte am discutat cu cei care mi-au întins o mână de ajutor, ar putea-o numi “o relație toxică”. Această este tipul de relație care te consumă din multe puncte de vedere, cum ar fi fizic, psihic său emoțional, și în care devii dependent de o anumită persoană, această dependența putând fi asociată în mintea dependentului cu iubirea sau cu datoria față de acea persoană. Așadar, relația cu pricină te izolează de toți cei care, într-un fel sau altul, de persoană cu care te afli în respectivă relație, fie că vorbim de familie, prieteni sau colegi. Tendințele de gelozia și posesivitate sunt punctele forte ale partenerului care te consumă și se ajunge, cumva, la o relație de interdependență. Să nu mai vorbim de ameninţări cu despărţirea, mimarea unei boli sau cu suicidul.
Nu încerc să invoc regrete sau să dau timpul înapoi în vremea când toate acestea nu se întâmplau sau înainte de a cunoaște o persoană sau altă. Știu că pot să văd bunătatea într-un om și încerc, cu o disperare aproape dureroasă, uneori, să salvez oameni, mai ales pe cei care nu vor să fie salvați. Nu sunt cel mai bun om la ales alți oameni și nici nu pot să îi învinovățesc pe ei pentru faptul că profită de momentele în care primesc bunătate. Fiecare om găsești evadări în ceva și profită de oportunitățile care îi ies în cale din motive personale. Ar fi absurd să dai vina pe oameni pentru că nu te poți desprinde de ei pentru că totul ține de alegeri și de modul în care vrei să decurgă viață ta.
Din nevoia de evadare și din pasiune pentru scris am devenit blogger și am început să împărtăşesc, cu oricine avea răbdare și interes să mă citească, experiențe și trăiri, gânduri și sentimente, fapte sau întâmplări din viață mea. De asemenea, învățam că să îi pot ajuta pe alții și căutăm informații cât să le ofer mai departe celor care aveam nevoie de un răspuns sau de o idee pentru a continua. Așa am reușit să mă ridic și să ajung undeva mai sus și mă bucur să vă pot, incă, ridică de la pământ pe cei care mă citiți. Nimeni nu merita să cunoască dezamăgirea de prea multe ori într-o viaţă de om. Aşa am ajuns să lucrez şi la o carte care spune viaţa fiecăruia dintre noi şi care se afla pe masa unei edituri. Sper din suflet să vă ajute atât cât m-a ajutat pe mine să o scriu şi atunci când îi va veni rândul să vadă lumina tiparului, să fie primită în sufletele voastre.
În afară de prieteni vechi am decis să mă alătur comunităţii bloggerilor olteni şi să am discuţii şi întâlniri cu aceştia iar comunitatea s-a extins, treptat şi ideile de evenimente culturale s-au multiplicat. Apoi am aflat că poţi cunoaşte şi alţi bloggeri din alte oraşe în cadrul unor evenimente anuale organizate în capitală, dar nu numai. Şi mi-am dorit să cunosc şi alţi bloggeri din ţară şi am ajuns să fac parte dintr-un cerc mai mare de prieteni şi cunoştinţe cu care împărtăşeam păreri şi impresii comune. Învăţ încă, să fiu un om (şi un blogger ) mai bun şi să ofer cititorilor exact ceea ce au nevoie să găsească într-un blog, de la poveşti asemănătoare la sfaturi, idei de evenimente culturale şi informaţii de interes pentru ei sau cei din jurul lor.
Simţeam că am renăscut şi mă bucuram de nouă comunitate din care făceam parte. Blogmeet-urile craiovene sunt absolut fantastice şi bloggerii craioveni, dar nu numai sunt oameni minunaţi, amuzanţi, veseli şi entuziaşti, de la care poţi învăţa. Am învăţat ce înseamnă iubirea şi respectul, grija şi atenţia, bucuria şi zâmbetele şi cât de mulţi oameni minunaţi există în această Românie mare şi frumoasă. Da, există sute de oameni minunaţi în această ţară, în această lume şi este păcat să nu legi prietenii. Aşa am ajuns să am prieteni în toată ţara. Pe unii i-am cunoscut şi fizic, pe alţii urmează să îi cunosc curând. Am învăţat ce este iubirea împărtăşită şi cât de uşor poţi găsi şi oameni care nu încearcă să pară ceea ce nu sunt.
Aş vrea să înţelegem că în ciuda tuturor dezamăgirilor, frustrărilor, a experienţelor neplăcute şi a oamenilor care ne-au rănit că există oameni în această lume cu care ar fi plăcut să bem o cafea din când în când. Important este să ne cunoaştem să ne descoperim unii pe alţii şi să nu lăsăm regretele să ne înfrângă sau să frângă prietenii. Undeva pe drumul vieţii ne vom întâlni unii cu alţii, vom râde şi vom vorbi ore întregi, cu unii poate vom pune punct, alţii vor apărea când nici nu ne aşteptam, dar…nu lăsaţi neplăcerile să vă îndepărteze de oamenii de lângă voi, oricât de mult v-ar afecta. Nu neglijaţi oamenii care abia aştepta să vă vadă sau revadă, să vă strângă la piept şi să vă umple viaţa de frumos şi veselie.
Să reuşeşti în viaţă nu înseamnă să urmezi un drum drept, de la care să nu te abaţi pentru nimic în lume. Să reuşeşti să devii un Om, înseamnă să nu uiţi de cei pe lângă care treci, să nu fii nepăsător, să înţelegi că dacă îţi este dat să găseşti oameni nefericiţi, în drumul tău, este de datoria ta să le aduci un zâmbet. Întotdeauna lasă loc de “Bună ziua”, indiferent cât de trist sau dezamagit ai fi ori ce parcurs ia viata ta. Te vei mai întâlni cu aceiaşi oameni când loviturile şi abaterile de la drumul iniţial te vor proiecta ca într-un joc de “Nu te supără frate”, câteva căsuţe mai jos. Dacă vrei să ţi se răspundă la ajutor în acele momente, trebuie să saluţi la urcare şi să-i ajuţi pe cei pe lângă care treci. Niciodată nu ştii când sau prin ce mijloace, destinul vă va reuni drumurile şi cum vă puteţi ajuta reciproc. Viaţa este o luptă continuă, plină de suişuri şi coborâşuri. Este un joc de domino. Nu ştii niciodată când toată munca ta va fi ruinată şi vei avea nevoie de ajutor. Cine seamănă bunătate, primeşte recunoştinţa, cine nu ajută, este uitat. Tu, îi ajuţi pe cei mai slabi decât tine?
Lansată sub sloganul „Pentru cei puternici”, Stalinskaya este alături de cei care care au curajul să riște pentru a transforma orice încercare într-o reuşită, de cei al căror succes este alimentat de tăria de caracter. PPreparată conform unei rețete tradiționale rusești, STALINSKAYA Vodka este recunoscută pentru tăria gustului, pentru rigoarea selecției materiilor prime și îmbunătățirea constantă a procesului de producție și a tehnologiei folosite. Încă de la lansare, sub sloganul „Pentru cei puternici”, STALINSKAYA este alături de cei care care au curajul să riște pentru a transforma orice încercare într-o victorie, de cei al căror succes este alimentat de tăria de caracter”. Marca aniversează anul acesta 20 de ani pe piața din România.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest