De câţiva ani buni, am un respect de sine sub media admisă de jungla cotidiană! Da, ştiu, sunt nebună să vă spun vouă asemenea lucruri, dar este o dovadă de curaj adresată mie pentru că pot recunoaşte în sfârşit! Am avut momente de lamentare (multe), poate şi gânduri de “Cum ar fi dacă nu aş mai fi”, inclusiv nopţi întregi de lacrimi urmate de zile pline de zâmbete false. Ziceam că am avut zeci de zile de zâmbete false! Ştiţi ce-i cel mai dureros în acele momente? Că a trebuit să mă întâlnesc cu un singur om pe care am încercat să-l mint că mă simt bine, ca pe mulţi alţii, să mă ia de umeri, să mă scuture bine şi să-mi spună “Tu pe cine păcăleşti?”. Acel om, este prietenul meu cel mai bun de 6 ani de zile! Îmi este prieten şi mă cunoaşte mai bine decât oricine dintre cei care mă ştiu de o viaţă. E o diferenţă între a te şti şi a te cunoaşte! Mi-a trebuit un singur om ca să îmi dau seama că nu am nevoie de toţi prietenii falşi de lângă mine! Cea mai bună fostă prietenă m-a numit de faţă cu un străin, “naivă, prostuţă şi cam credula”.
Am pierdut în ultimii ani mai toţi “prietenii” vechi. Nu! Ei au pierdut un prieten drag şi bun, care le era mereu alături, mereu un umăr de sprijin, mereu o vorbă bună, mereu un zâmbet de încurajare şi un brânci ca să înainteze cu mult curaj! Unii s-au întors după câţiva ani, dar m-au găsit schimbată, cel puţin în percepţia lor pentru că nu mai eram cea credula la toate vorbele mici. Alţii, nici azi nu mă salută pentru că am renunţat să fiu cum vor ei şi mi-am dat voie să fiu eu.
Ziceam că am un prieten foarte bun? Am minţit, am şase cei mai buni prieteni şi o fata cea mai bună prietenă! Băieţii mă ştiu cel mai bine pentru că nu mi-e ruşine să spun ceea ce gândesc. Ea, îmi este ca o soră şi mă iubeşte, mă iartă şi nu mă uita, chiar dacă eu uit de ei cu zilele din cauza oboselii şi stresului.
Îi iubesc şi sunt familia care mă cunoaşte şi mă iubeşte aşa cum sunt! Sunt familia pe care mi-am putut-o alege. Unul dintre ei, este prietenul meu din prima zi a liceului. Altul m-a făcut să râd de la prima propoziţie rostită şi este un băiat cum rar găseşti azi. Altul, mi-a fost coleg de liceu şi în primul an de facultate şi iubeşte cărţile la fel de mult ca mine, de asemenea am râs incontrolabil împreună, înainte de a ne saluta. Ultimul, dar nu cel din urmă, este departe de ţară, de ţară care i-a oferit prea puţine! Îşi trăieşte visul american şi este omul faţă de care am putut vorbi oricum fără să mă privească urât. A fost primul care mi-a spus că sunt frumoasă şi cu 20, 30 de kg. în plus şi că orice băiat care nu vede frumosul în mine, înseamnă că nu e bărbat. De el îmi este cel mai dor pentru că e departe, dar mi-a promis că din avion ia primul autobuz spre mine! :)) Ea, este sora mea mai mare, sinceră, drăgăstoasă şi in viata mea de cand eram copil! E tot ce eu am renunţat să fiu din cauza răului de care am avut parte, dar în care încă mă regăsesc când o îmbrăţişez! El, este omul care îmi luminează viaţa de patru ani deja şi care mi-a oferit cea mai bună jumătate de an din viaţa mea de până acum.
Oameni buni, VĂ IUBESC ENORM! Mă auziţi? VĂ IUBESC ENORM! Şi niciodată nu vă voi scoate din inima mea! <3
Ei sunt, Vali, Dani, Florin, Filip, Georgiana, Ionuţ! Sunt cinci oameni, îi număr pe o mână! Sunt o mână de oameni care sunt lângă mine, oricât de imperfectă sau prostuţă sunt! Ei, sunt cei pe care îl iubesc şi cei care mă înţeleg! Ei mă susţin în toate visurile mele nebuneşti sau greu de realizat! Ei sunt familia pe care mi-am ales-o!
 |
| Google Images |
No Comments