Pentru că sunt la modă provocările şi pentru că astfel reuşim să ne cunoaştem mai bine între noi, am ales şi eu să răspund unei noi provocări lansate de un blogger şi bun prieten. Aşadar, bunul meu prieten, Beto, mă provoacă să îmi spun părerea despre blogul sau, într-un mod lăsat la aprecierea mea, pentru că este fair play şi, de ce nu, astfel putem să dăm provocarea mai departe pentru a şti ce gândesc şi alţii despre noi, prin prisma gândurilor scrise şi împărtăşite cu alţii.
Pe Roberto Kuzmanovic, l-am cunoscut undeva prin toamna, datorită unui concurs organizat pe Bibliocarti.com în urma căruia m-am ales cu o minunăţie de cadou. Iniţial, cam aici ni s-au oprit drumurile, cel puţin aparent. Pentru că norocul îmi surâde, am mai câştigat un concurs organizat pe acelaşi site şi de unde m-am ales cu două cărţi. Cum am început discuţiile cu Beto? Simplu. Poşta Română, are darul de a nu îşi face meseria, aşadar cărţile au trebuit să fie trimise şi mai apoi retrimise, pentru a ajunge în posesia mea.
Părea că ne-am oprit din nou, dar soarta avea alte planuri. Fiind în lista mea de prieteni pe Facebook, tocmai pentru că era blogger şi mă ţinea la curent cu cele mai noi “evenimente blogosferice”, am aflat că e ziua lui şi i-am lăsat un mesaj de La Mulţi Ani. Şoc şi groază…nu era ziua lui, ci doar o dată aleasa aleatoriu, fără vreun gând de a putea afecta părţile implicate în relaţia sarbatorit-urator. De aici până la o prietenie strânsă, a fost numai un pas şi mă bucur enorm pentru faptul că l-am cunoscut şi live în vara acestui an, în urma unei vizite la Cluj.
Pe lângă munca de blogger, Roberto îşi promovează şi serviciile de design grafic, copywriting şi publicitate/promovare. Adică, îmbina utilul cu plăcutul într-o strânsă interdependenta. De asemenea, m-a fascinat logo-ul pe care l-a ales pentru site. Nici foarte împopoţonat, nici narcisist, nici foarte simplu. Este exact ceea ce trebuie să aibă un blogger care se respectă. Un mod de a se diferenţia de ceilalţi din domeniu.
Eu prefer să nu mă leg de partea de design a blogului, ci strict de conţinut. Bine, haideţi, săriţi cu huiduieli. Eu consider că un blogger este blogger pentru ceea ce scrie şi nu pentru cum arată blogul, asta e un plus. Am citit multe articole scrise de Beto (bine, pe toate, dar nu îi spuneţi pentru că poate i se urcă la cap şi nu se ştie) şi cred că ar trebui să continue cu ceea ce face. Articolele îi urmăresc traseul inimii, nu spune o poveste a unui om care se ascunde în spatele unui ecran ci povestea vie a vieţii sale, încercând totodată să ajute şi alţi bloggeri, cititori şi doritori de un gând bun, să se dezvolte frumos.
Nu ştiu cât de mulţumit va fi de feedback-ul oferit, dar am preferat să spun ceea ce îmi place şi câteva cuvinte despre el, ca şi om. Apropo, cum îl cunoaşteţi pe Beto şi dacă nu îl cunoaşteţi, de ce nu începeţi o conversaţie? Poate chiar în scris, pentru că are o altă provocare drăguţă pe blog, aici pe care, sunt sigură, că veţi fi mai mult decât curioşi să o descoperiţi.
Pentru că nicio provocare nu are sens, dacă nu este răspândită, provoc pe Daniel Botea, Emil Calinescu si Stefania Dobre, să publice pe blogul lor un articol în care să-și spună părerea despre blogul meu. Au la dispoziție 2 zile, după care trebuie la rândul lor să provoace într-un nou articol alte trei persoane la alegere să facă la fel, menționând de la cine a primit provocarea.
Like this:
Like Loading...
Related
Întotdeauna am simţit că nu fac parte din niciun cerc. Am simţit că nu mă pot încadra niciunde. Nu sunt nici într-un fel, nici
în altul. Nu sunt nici măcar puţin din toate. Sunt puţin din puţine şi întreagă din nimic. Pentru unii sunt ciudată. Alţii mă consideră specială. Alţii mă citesc. Unii mă acuză că mă închid prea des în mine. Sunt câţiva care au vrut să mă cunoască şi acum suntem cei mai buni prieteni. Cei mai mulţi însă trec nepăsători pe lângă mine, pe stradă, ca şi cum nu aş exista. Nu ies cu nimic în evidenţă şi nu m-ai putea scoate la lumina prin nicio calitate vizibilă ochiului uman, dintr-o masă de sute de oameni. Pentru că sunt o fire ştearsă, menită să asculte. Acesta este cel mai puternic şi sincer motiv.
2 Comments
Beto
9 September 2014 at 22:28Mă bucur că ai acceptat provocarea mea și îți mulțumesc pentru asta. Mă bucur mult pentru că mă citești și că ești mulțumită de informațiile pe care le ofer prin intermediul blogului meu. Chiar îți place logo-ul meu? :3 Te întreb din nou :)). Și mie-mi place. Mi-a luat mult timp să îl fac. Multe variante de logo nu mă mulțumea.
În fine, mult succes în tot ceea ce faci Marina și salut bloggerii provocați. Să ne citim cu bine și sper că vă place provocarea.
Ianolia Marina
9 September 2014 at 22:31Eu iti multumesc pentru provocarea lansata. Inca astept parerea despre blogul meu pe care trebuie sa o smulg cu carligul de la tine, din pacate. Da, chiar imi place logo-ul si ti-am zis de cand l-ai ales pe acesta. Nu ma pricep eu la tot ce tine de partea tehnica a bloggului, dar recunosc un blog frumos si curat, cand vad unul! Mult succes in tot ceea ce iti propui! O seara minunata!