Dansul, cel mai bun mod de a trece prin viaţă într-un mod graţios

   Întotdeauna am iubit dansul. De când mă ştiu iubesc dansul şi muzică şi niciodată nu pot sta locului odată cu prima notă muzicală ce-mi mângâie auzul, coborând spre inimă. Îmi amintesc, când eram mică, nu adormeam fără muzică şi fără a dansa un semidans în pat, până oboseam şi mă cufundam în lumea somnului.

         În concepţia mea, dansul este făcut pentru a trece prin viaţă cu graţie, optimism şi bucurie în priviri. Tatăl meu este, cel mai bun dansator din câţi cunosc, cel care mi-a insuflat bucuria şi pasiunea de a dansa. Cu fiecare ocazie specială din familie, eu şi tatăl meu dansăm, ore întregi, pe orice muzica. Ne lăsăm duşi de val şi de sunetul muzicii şi dansăm până la epuizare, chiar dacă a doua zi nu mai suntem capabili să facem nici doi paşi, acesta nu este, niciodată, un impediment.
          Îmi amintesc, acum trei ani la ziua de naştere a unei prietene şi colege, cum un prieten bun de familie de-al acesteia, ne-a provocat la un vals. Toţi invitaţii au rămas nemişcaţi, recunoscând, din priviri şi într-o tăcere tristă, faptul că nu cunosc acest dans. Eu, mi-am luat inima în dinţi şi am acceptat provocarea. Am valsat cu acel domn în cel mai graţios mod posibil şi m-am simţit precum domniţele la vechile baluri din casele luxoase, victoriene. La sfârşit, am făcut o reverenţă graţioasă. Domnul s-a aplecat ceremonios, mi-a sărutat mâna şi mi-a mulţumit pentru dansul oferit. M-a întrebat cine m-a învăţat să valsez, dar nu am ştiut să îi răspund la întrebare. Aveam să aflu a doua zi, faptul că părinţii mei nu ştiau să valseze. Probabil m-am lăsat purtată de muzică. Probabil o forţă lăuntrică m-a condus spre tărâmuri îndepărtate unde domnii îmbrăcaţi în fracuri şi domniţele în rochii elegante, valsau în fiecare weekend.


            Şi cum să nu iubeşti dansul? Cum să nu iubesc dansul, când mă încarcă cu optimism şi o stare de bine fantastică? Pot dansa singură în ploaie, doar pentru că iubesc modul în care cerul ne oferă răcoare şi prospeţime, doar pentru ca ploaia canta cea mai frumoasa serenada. Iubesc apropierea pe care, dansul, o aşterne între cei doi parteneri care valsează. Iubesc dragostea şi pasiunea înflăcărată din ochii celor doi dansatori pe care îi admir şi îi invidiez de pe margine, în momentul unui dans sublim. 
            Vreau să învăţ să dansez mai mult, să învăţ noi paşi de dans care să îmi stimuleze emoţiile, paşii şi mişcările. Dansul oferă acea fărâmă de graţie, de care avem toţi nevoie şi ne încarcă cu o energie vibrantă ce ne străbate întregul corp şi îl pune în mişcare.
           Dacă şi tu iubeşti dansul şi vrei să înveţi noi moduri de a-ţi stimula inima şi corpul în cele mai pure moduri,  Clubul de Dans Sportiv Katamis Craiovaîşi deschide porţile pentru toţi doritorii de dans şi mişcare, fie acesta de performanţă sau doar pentru amuzament. 
                  Dragi craioveni şi nu numai, vă invit la dans!


2 thoughts on “Dansul, cel mai bun mod de a trece prin viaţă într-un mod graţios

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest