Adevărata fericire, sta în lucrurile mărunte care ne taie respiraţia, care ne fac să apreciem oamenii din jurul nostru şi lucrurile care ne învaţă să ne bucuram ceea ce contează cu adevărat. Cu toţii suntem ocupaţi să alergăm după fericire. Deşi ne-o dorim cu ardoare, facem totul pentru a o îndepărta. Paradoxal, nu? Este ca şi cum ai ateriza în nisipul mişcător. Cu cât te agiţi mai tare, cu atât mai rău te afunzi. Fericirea cere timp, simplitate şi aşteptare, pentru a ţi se aşeză pe umăr şi a te urma în viaţă.
Una dintre micile bucurii care îmi umplu viaţa de bine, sunt cărţile. Da, cărţile sunt universul în care îmi place să evadez din cotidianul aglomerat şi ticsit de probleme, griji şi oameni urâţiţi de rău şi nefericire. Îmi place să savurez o ceaşcă plină cu ciocolată caldă sau ceai, să îmbrăţişez o carte şi să nu o las din mâini, până când nu am terminat de lecturat şi ultima pagină plină de frumos. Uneori mi se spune că nu sunt atentă. Da obişnuiesc, când merg în vacanţă sau stau câteva zile la cineva, să mă pun într-un colţ şi să rămân acolo cu orele, citind. Poate sunt ciudată, poate sunt orice vrea oricine să mă numească, dar când citesc, sunt cine vreau eu să fiu, în orice parte a globului sau a universului, înconjurată de oamenii cei mai importanţi din viaţa mea.
Îmi place să creez povesti şi să dau viaţa unor personaje care îmi bântuie mintea în nopţile în care somnul nu se îndura de mine. Scrisul şi lectura sunt micile bucurii care îmi umplu viaţa de bine, de frumos, de zâmbete şi linişte interioară. Ştiu cât de importantă este o carte, în special pentru autorul acesteia. Ştiu asta pentru că şi eu lucrez la un volum de cuvinte neliniştite care spera să îşi găsească locul într-un suflet ce are nevoie de ele.
Am considerat dintotdeauna că scrisul este cea mai profundă îndeletnicire a omului, indiferent de sfera în care mintea să neliniştită lucrează. Iubiţi oamenii care scriu pentru voi, despre voi, pentru că o fac din naivitatea unor suflete care au refuzat să vadă urâtul într-o lume învechită de rău. S-a scris despre mine şi am iubit oamenii în ale căror opere m-am regăsit şi i-am binecuvântat pentru că au văzut în mine, părţile frumoase care m-au transformat în muza lor. Chiar dacă nu m-au văzut niciodată şi nu m-au ştiut fizic, mi-au cunoscut sufletul şi l-au înfrumuseţat, pentru a fi văzut şi iubit de toţi cei care nu l-au înţeles. Am scris şi eu despre alţi şi alţi oameni, cunoscuţi şi străini. Pe unii i-am văzut fizic şi i-am transformat în suflete pe care le-am iubit. Pe alţii nu i-am cunoscut niciodată, dar m-au căutat şi mi-au mărturisit că s-au regăsit în textele citite pe blog sau pe o pagină de facebook, unde publicam. Nu-i blamaţi pe artişti, sunt oameni care trudesc pentru a ne aduce zâmbete şi a ne deschide inimi. Nu lăsaţi urâţenia lumii să distrugă şi ultimul gram de naivitate actoricească ori scriitoricească. Prin artişti vă veţi regăsi şi vă veţi vedea mai frumoşi pentru că ei v-au văzut frumoşi din interior spre exterior.
Şi cum să nu ştiu ce-i fericirea când o văd în fiecare anotimp, în fiecare carte citită, în fiecare om muncitor care iubeşte ceea ce face, în fiecare gând bun pe care şi-l transmit oamenii, în fiecare sclipire pe care o văd în ochii copiilor şi în fiecare lacrimă de rugăciune din ochii celor mai bătrâni, în fiecare sărut a doi copii care descoperă iubirea împreună, în fiecare surâs al fetei care este aşteptată pe treptele casei cu un buchet de flori în semn de “Îmi pare rău!”, în fiecare strop de ploaie ce ne scalda chipurile după zile toride de vară, în fiecare adiere de vânt care ne face pielea de găină sau în fiecare notă muzicală ce ne gâdila auzul şi ne face să visăm?
Fericirea sta în lucruri mărunte, în oameni buni şi frumoşi care ne fac viaţa mai frumoasă, în fiecare anotimp ce ne dă răgazul de a mai visa, ori în fiecare pasiune care ne însoţeşte prin viaţă. Trebuie să fii fericit, pentru că nimic nu îţi stă în calea spre fericire! Eu citesc, când sunt tristă sau am nevoie de o poveste cu final fericit. Cărţile nu şut scumpe, chiar nu sunt scumpe, dar au o valoare inestimabilă în viaţa fiecăruia dintre noi.
Fericirea ta, care este? Ce înseamnă pentru tine fericirea? Ce te face cu adevărat fericit/a?
3 Comments
Beto
21 September 2014 at 19:24Fericirea cere implicare și anumite costuri. Fericirea, cea care contează cu adevărat se dobândește. Până atunci, necesită multă energie. Foarte interesant articolul tău și mi-a plăcut să îți descopăr părerea despre acest fenomen paradoxal de care cu toții suntem dependenți.
Ianolia Marina
21 September 2014 at 20:41Multumesc frumos, Beto! Nu stiu daca exista fericirea deplina, aceea la care visam, noi, oamenii! Ce stiu, insa cu certitudine, este ca merita sa alergi o viata intreaga dupa ea. Pana la urma, micile nimicuri care ne fac sa zambim, sunt parti din feriicrea noastra, parti care ne diferentiaza, care ne fac sa fim noi! 🙂
Despre lucrurile simple...cumplit de complicat De rostit, de trăit, ...jud
8 June 2021 at 20:25[…] lucrurile simple…cumplit de complicatDe rostit, de trăit, …judecatAparențele duc spre acel […]