Aventură de neuitat la Straja

Dacă încă nu mă cunoaşteţi suficient de bine, voi încerca să pun astăzi în prim plan cea mai frumoasă parte a mea. Da, încă mai sunt un copil, chiar şi la cei 21 de ani, care nu s-a putut bucura chiar de toată copilăria, dar nici nu a uitat să rămână un suflet frumos şi iubitor de tot de aduce aminte de anii cei mai frumoşi ai vieţii.

De asemenea, am o frică teribilă de înălţime, din varii motive şi considerente pe care nu le voi aminti aici, doar din dorinţa de a atrage atenţia asupra mea. Mi-e groază de înălţimi şi în acelaşi timp le ador şi încă visez să am o experienţă de paraşutism, într-o zi. De asemenea, îmi place multele, liniştea pe care mi-o oferă şi mirosul de curat şi proaspăt emanat. La munte mă simt mai om, mai vie, mai dornică de activităţi, mai puţin leneşă şi delăsătoare, mai puţin orăşeanca plictisită.

În primăvara acestui an, am revenit pentru a doua oară în sejur la Straja. Am ajuns chiar în săptămâna luminată şi am realizat şi o arogantă cu ocazia asta. Mai multe detalii despre drumul de 20 şi mai bine de km dintre Lupeni şi Straja, găsiţi aici. Ce-i drept, m-am simţit fantastic pentru 3 zile de neuitat în care am bătătorit cărări de munte, l-am descoperit pe ursuleţ, dragul de el şi am coborât cu un grup de turişti cu care am râs copios pe tot drumul până aproape de Petroşani, unde drumurile ni s-au separat. Am fost cazaţi, de această dată, la Vila Alpin Straja, un loc liniştit, plăcut în care oamenii au fost foarte atenţi, cumsecade şi dornici de a te ajuta în orice problemă ai fi întâmpinat.

Din păcate, în vacanţă la Straja, am descoperit târziu faptul că fusesem aproape de minunatul parc de aventura Straja, unde fiecare om îşi poate pune la încercare curajul şi determinarea de care dispune. Acum, sinceră să fiu, mă roade invidia şi regret faptul că nu am fost mai atentă şi la ce are Straja de oferit şi în materie de distracţie şi agrement, nu numai din punctul de vedere al frumuseţii locului, curăţeniei şi a naturii care te înconjoară şi te protejează.

Mă gândesc şi acum cum aş fi încercat toate năzdrăvăniile care sunt puse la dispoziţia curioşilor şi curajoşilor, m-aş fi căţărat pentru prima dată pe acele panouri, ştiţi care, apar în multe filme şi trecusem la un moment dat pe lângă el, dar nu ştiam dacă se poate utiliza sau nu şi nici vremea, ce-i drept nu prea ţinuse cu noi pentru a putea încerca năzbâtiile care îmi debitau prin minte.

Aş fi încercat să îmi înfrunt, cu ajutorul elementelor puse la dispoziţie de parc, frică de înălţime şi să mă bucur, în sfârşit, de posibilitatea de a urmări oraşul de pe un bloc înalt, să merg pe un deal la marginea oraşului cu iubitul pentru a urmări stelele sau chiar să încerc în sfârşit paraşutismul sau o escaladare reală pe n munte cât se poate de natural.

Mă gândesc la o tiroliana. Da, mereu mi-am dorit să mă dau cu tiroliana şi să sper că nu voi cădea în cap ( nu de alta, dar şi aşa sunt cu diferite tigle căzute de pe casă, numai o cădere în cap nu mi-ar mai trebui pentru a reîntregi tabloul nebuniei mele frumoase ) . De asemenea, mă gândesc ce frumoasă ar fi pentru sora mea o asemenea experienţă. Muntele este vavorabil pentru începutul său de astm şi faptul că are o energie debordantă pe care e nevoită să şi-o consume, ar fi cu atât mai benefică pentru ea, cât ar fi şi un weekend de relaxare pentru mine. Ce-i drept, iar mă bate stresul şi nu ştiu cum să îl mai gonesc. Eu tot zic adio, el tot revine pentru o nouă sesiune de deadline-uri, proiecte la facultate, lipsa timp pentru citit, lipsa timp pentru plimbări şi multe, foarte multe cursuri şi timp ocupat.

Mă gândesc şi la activităţi în familie, mai ales că părinţii mei sunt plecaţi în străinătate şi timpul petrecut împreună este limitat, mă gândesc de ce să nu îl folosim într-un mod plăcut, util si de care să profităm la maxim. Drumul nu este costisitor, având în vedere că am pleca din Craiova până în Straja fără maşină, dar nici nu este un drum de ratat când vine vorba de privelişti care îţi tăie răsuflarea, aer curat, miţos de brad, apa ce curge pârâie şi ne spala paşii plini de necazuri şi griji.

Cea mai recentă atracție turistică din Straja, Parcul de Aventură, este situat la câteva minute de mers pe jos de la Vila Alpin. Parcul de aventură oferă experiențe de neuitat tuturor, indiferent de vârstă. Tarife de intrare: copii – 10 lei, adulți – 15 lei, grupuri – 5 lei/persoană, indiferent de vârstă. Aşadar, de ce să nu profit din plin următoarea dată când ajung în Straja? Eu cred că se merită şi amintirile vor fi grăitoare, atât în minte, cât şi în imagini datorită tehnologiei care ne-a binecuvântat cu aparate foto.

Tu, când mergi în vacanţă? Unde mergi? Ce ai vrea să găseşti la Straja?

Articolul este scris pentru Superblog 2014 ( cea de-a şaptea probă ).

4 thoughts on “Aventură de neuitat la Straja

  1. Ca sa nu ratezi peisajul si sa nu zici ca iar ai fost pe jos pana la Straja, poti sa vii pe bicicleta. La Tg. Jiu o iei si pe Piscotel si mergeti in tandem :)) Spor!

  2. Daniel, eu nu am putut urca dealul de la 7 noiembrie, dar aminte tot traseul pana in varf. Daca vrea pe drum drept ma bag, dar la urcare mai multe sanse am perpedue :)). Spor si tie!

  3. Pai, Superblog are gala de premiere in fiecare an la Vila Alpin din Straja. Daca reusesc sa castig weekend-ul la aceasta proba, ti-l donez. Eu oricum ajung iin finala. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest