Amintiri din copilărie, readuse în prezent

Google Images

    Fără vreo urmă de ironie şi cu cel mai sincer sentiment de nostalgie, pot spune că am avut o copilărie minunată. Am fost, probabil, parte din ultima generaţie care a primit un telefon mobil în clasa a VIII-a şi un calculator undeva prin liceu. Aşadar, am putut să mă bucur de clipele petrecute afară, de siguranţa pe care o aveam când stăteam până seara târziu în faţa blocului sau de cele mai frumoase desene animate.

    Mă bucur nespus de tare pentru faptul că părinţii mei m-au ţinut departe de tehnologii până la o vârstă destul de înaintată. Datorită lor m-am bucurat din plin de juliturile în genunchi, de toate jocurile copilăriei care, din păcate, se pierd în negura timpului şi de cele mai frumoase prietenii care dăinuie şi azi. Îmi amintesc că erau la ordinea zilei, în zilele de weekend şi în vacanţe, invitaţiile la joacă la primele ore ale dimineţii, printr-un strigăt sau un ciocănit la uşă. Desigur, toate acestea se întâmplau după ce vizionat cele mai frumoase şi educative desene animate la TV. 

Google Images
   Îmi amintesc că, la un moment dat, fiind întrebată ce îmi doresc să fiu când voi fi mare, am răspuns că am două variante. În primul rând, îmi doream să fiu musafir, pentru că mi se părea cea mai frumoasă meserie cu cele mai variate avantaje. Apoi, fiind captivată de meseria personajelor din desenul animat Scooby Doo, am spus că vreau să fiu detectiv. Mi-ar fi plăcut teribil să pot dezlega tot felul de crime, furturi şi trebuia să fiu foarte atentă la toate detaliile  pentru a izbuti. Tot datorită acestor desene, am învăţat că oamenii răi care ne speriau teribil, purtau măşti. Ceea ce se poate aplica foarte bine şi în zilele noastre. Mulţi oameni poarta măşti, foarte puţini arătându-şi adevărata faţă, toţi dorindu-şi să te sperie sau să te păcălească. Prima difuzare a unui episod din Scoobye Doo, a avut loc în data de 13 septembrie 1969. Personajele (colectiv numite oficial „Mistere SRL” sau  „Mystery, Inc.” – cu toate că nu a existat o referire la acest nume în seria originală) călătoresc într-o dubă numită „Mașina Misterelor” (en. „Mystery Machine”) și rezolvă mistere care de obicei conțin povești despre fantome, monștrii mitici și alte forțe supranaturale. La sfârșitul fiecărui episod, forța supranaturală avea o explicație rațională (planuri diabolice care foloseau costume și efecte speciale pentru a speria sau a distrage atenția).

Google Images

   Sunt, cu atât mai norocoasă, datorită faptului că am o surioară mai mică decât mine cu 10 ani. Aşadar, am putut privi desene animate mult timp după ce am început să îmbrac straiele de adult şi să refuz să cresc, dacă asta înseamna să nu mă mai pot bucura de aceste desene animate. Serile erau pline de veselie, în familie, când ne strângeam toţi în faţa televizorului şi priveam desene animate. Şi părinţii erau mai nostalgici şi mai copii, dar şi eu aveam o scuză să nu fiu privită urât când mă uit la desene animate, încă.

Google Images
    Dacă stau bine să mă gândesc, cred că cel mai frumos moment din desenele animate cu celebrul căţel detectiv Scoobye Doo, a fost cel în care Echipa Misterelor s-a întâlnit cu celebrul narcisist Johnny Bravo. Cred că acela a fost cel mai surprinzător eveniment din copilăria mea. Să vezi doua desene animate combinate este ca un fel de superputere de a privi la două televizoare în acelaşi timp şi să vezi cu acurateţe toate detaliile din fiecare episod. Cred că era visul oricărui copil să vadă, măcar o dată, o asemenea întâmplare. 
   O altă dorinţă pe care o aveam, noi copiii, era aceea de a vedea chipul anumitor personaje din desenele animate pe care nu le vedeam niciodată. Nu ştiu de ce ne doream atât de tare, sau de ce ni se părea atât de fascinant. Probabil ne doream să rezolvăm acest mister ciudat care ne capta atenţia. Dezamăgirea din momentul aflării adevărului, deja adolescenţi sau tineri fiind, a fost incredibil de dureroasă. Era ca un sfârşit de basm trist. 
    Cea mai bună veste din sesiunea de iarnă, am primit-o din partea celor de la Boomerang. Postul de televiziune pentru copii, şi-a schimbat recent logoul, iar acum urmează o altfel de schimbare: vor să ofere cât mai multe seriale de desene animate pentru întreaga familie, nu numai pentru copii. Adică să fie acel tip de desene la care te poţi uita cu toţi cei dragi, indiferent de vârstă. Spre surpriza mea, în grila de programe se anunţa următoarele desene :

– Inspector Gadget;
– Patrula Junglei în acțiune;
– Tom și Jerry;
– Scooby-Doo, unde ești tu?;
– Looney Tunes: „Micii poznași” şi Baby Looney Tunes;
– Garfield Show;
– Orășelul leneș;
– Pantera Roz și prietenii;
– Animaniacii;
– Krypto, câinele erou.
    Ţie ce desene animate ţi-au marcat copilărie şi ce alte desene din grila de programe a postului Boomerang, ai privi alături de familie, copii, nepoţi, s.a.?


12 thoughts on “Amintiri din copilărie, readuse în prezent

  1. In cazul meu, la ora 20 se auzea un strigat intre blocuri: A inceput Mihaela!!! si brusc timp de zece minute dispareau toti copii din fata blocului sa se uite pe unicul post national. Duminica se repeta faza, doar ca se plusa pe la ora 13-14 cu o jumatate de ora cu Tom si Jerry. Nu cred ca am ratat prea multe desene animate, deoarece ca tot craioveanul aveam antena cu care prindeam bulgarii si sarbii :))

  2. Mi-ai adus aminte de fazele din Tom si Jerry cand i se vedeau femeii doar picioarele :))) ce ma mai intrebam cum naiba arata. Eu am privit Garfield in familie, Tom si Jerry sau Looney Toons.

  3. Ma bucur enorm sa stiu ca nu sunt singura nostalgica de aici si ca am adus cateva rememorari frumoase in ganduri. Mama imi spunea mereu despre Mihaela si am urmarit-o si eu mai mult pe internet, ani mai tarziu. Asa frumos era atunci..

  4. Si eu imi aminteam, la fel cu parintii Vacii si Puiului si altii. Chiar a fost bucurie si multa dezamagire cand i-am vazut in sfarsit. Si Tom si Jerry erau la ordinea zilei in familie. Imi era drag sa ne uitam cu totii. 😉

  5. Tom si Jerry sunt clasice. Dar de Povestiri din Padurea Verde, Kum-Kum, Sindbad Marinarul, Ciocanitoarea Woody, Ali Gator, Chilli-Willy nu va mai amintiti?

  6. Ciocanitoarea Woody ramane desenul de duminica dimineata pe care nu il ratam. Restul trebuie sa le vad online intr-o zi. Imi e dor de toate desenele care incep sa se uite 🙁

  7. Fain articolul tau, m-am regasit in el :). Si eu faceam aceleasi lucruri in copilarie, numai ca la casa, nu la bloc :), ma uitam la aceleasi desene animate si am avut telefon cam in acelasi timp 😀
    Legat de grila de programe, imi plac mai multe: Tom si Jerry, Scooby Doo, Pantera roz si prietenii, Inspector Gadget si Baby Looney Tunes. Mi-ar placea sa puna si Courage – the cowardly dog. 🙂

  8. Multumesc frumos, Ema! Ma bucur ca te-ai regasit in cele scrise de mine. Chiar am avut o copilarie frumoasa si plina de mici bucurii care conteaza enorm. Ar f multe desene pe care, sper, sa le aduca in grila ca Printesa Sisi, Mica sirena sau Louie 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest