Jurnal de călătorie

De când draga mea prietenă Denişa a ajuns pe tărâmul tuturor posibilităţilor prin programul Work & Travel SUAmi-a stârnit şi mie curiozitatea pentru a participa la un asemenea program. Cel mai probabil voi putea să mă înscriu în primul an de master, dar cine ştie unde voi fi până atunci.

Momentan, mă mulţumesc cu traseele turistice pe care le tot fac prin ţară şi îmi place, la nebunie, să călătoresc. Am părăsit doar o dată graniţele ţării şi a fost mai mult un concediu de relaxare decât un circuit turistic, deşi am vizitat destul de multe obiective turistice şi atunci. Mă gândesc cum ar fi să fac o călătorie în afara ţării. De exemplu, mă gândesc la un circuit complex, pentru a vizita obiective turistice importante, mai ales pentru istorie, ştiinţa pe care eu o studiez. Astfel, mi-ar fi mai uşor să asociez anumite fapte cu obiectivele turistice întâlnite pe drum.

M-ar tenta câteva circuite turistice dar cel mai mult mi-ar plăcea Traseu: Budapesta – Viena – München – Paris – Salzburg – Viena – Budapesta. Mi se pare interesant să începi cât mai aproape de ţară natală, având un preţ mai mult decât decent, pentru a învăţa să te descurci într-un grup organizat, apoi singur sau împreună cu prietenii, familia sau omul iubit. Există reguli elementare când călătoreşti în ţări străine şi reguli pe care ţara respectivă le solicită turiştilor să le respecte. De aceea, pentru orice excursie realizată în afara ţării, informaţi-vă cu privire la legile acelei ţări sau cu privire la anumite detalii pe care vreţi să le punctaţi pe listă în zilele excursiei.
Aş începe traseul Budapesta, Viena, München, Paris, Salzburg, Viena, Budapesta cu un carnet de călătorie, în care mi-aş consemna fiecare obiectiv important pe care l-am vizitat pe drum. Ar fi o listă suficient de mare pentru a menţine viu jurnalul şi suficient de scurtă pentru a nu pierde mult timp cu scrierea sa pentru a nu mă pierde de grup sau pentru a nu omite detalii de neomis. 

#Jurnaldecalatorie:
Day 1: Cum ar spune trupa Metallica, ce îmi cânta deja în urechi, “Here I am, on the road again” şi mă îndrept, cu inima cât un purice şi speranţe o mie, spre prima destinaţie a circuitului turistic pe care l-am planificat timp de un an şi pe care mă bucur că, în sfârşit, a venit vremea să îl fructific pentru a-mi îmbogăţi cunoştinţele şi a lega mai uşor evenimentele importante. Ne îndreptăm spre Podul cu Lanţuri, prima construcţie care a legat Buda de Pesta şi mi se pare că mă plimb pe trunchiul de istorie care leagă, indestructibil, două părţi importante într-una singură. Nu vom poposi acum aici pentru că, după un drum lung pe ruta Pitesti-Sibiu-Arad. În Budapesta poposim pentru a ne odihni.

Day 2: Îmi doresc să văd Viena de ani de zile. Întotdeauna mi-am dorit să ajung aici cu ocazia târgului de Crăciun. Mirajul perfect pentru orice copil. Notez pe scurt popasurile pentru a nu pierde din vedere nimic. Pentru că sunt voluntar UN Youth (ONU pentru tineret), îmi doream să îmi cunosc colegii. Vizitarea Sediului ONU a venit ca o mănuşă peste nevoia mea de a vedea cu ochii vii sediul de la care a pornit totul. Traversând Dunărea, am avut posibilitatea să admirăm Turnul Dunării. Au urmat, în ordine, Roata mare din Prater şi Ringul Vienez (Opera, Muzeul de Artă, Piaţa Maria Tereza, Parlamentul, Primăria, Universitatea). Nu poposim mult şi ne îndreptăm, vertiginos, spre München unde vizităm  Domul, Primăria, Marienplatz, Hofbrauhaus (berăria de la 1589). Noaptea mi-o petrec ascultând muzică o perioadă şi admirând luminiţele. Savurând liniştea nopţii până la epuizare somnul se îndura de mine şi adorm.

Day 3: Versailles, Dumnezeule cât de uimitoare este sala oglinzilor. Mă gândesc la toate cursurile din facultate şi la toate personalităţile istorice care au încheiat tratate şi au semnate acte aici. Defense îmi aminteşte de pozele cu New York cu zgârie nori şi clădiri uimitor de noi. Au urmat, Grădinile Luxembourg, Universitatea Sorbona, Panteonul, Place Vendome, Opera, Biserică La Madeleine, Arcul de Triumf, Champs Elysses, Turnul Eiffel, Place de la Concorde. Am poposit, apoi în Cartierul Montmartre  unde am văzut Basilica Sacre Coeur şi Piaţa Pictorilor. Am fost, apoi, deasupra lumii la 209 m în Turnul Montparnasse, deasupra oraşului. Sena este uimitoare văzută dintr-un vapor şi m-am simţit că vechile domniţe. Somn acum, urmează o altă zi palpitantă.



Day 4: Să te trezeşti în Paris şi să admiri Turnul Eiffel din balconul hotelului este un vis nesperat. Ne-am plimbat pe Valea Loarei şi am vizitat trei minunate castele, unul mai frumos decât celălalt: Blois, Amboise şi Chenanceaux. Mă vedeam, deja,mireasa într-unul dintre ele şi un prinţ pe cal alb care vine să mă salveze îmi făcea cu mâna de la parter. Când a urcat, a adus cu el un trandafir albastru şi inima îmi exploda de fericire. “Ianolia, eşti cu noi? Ianolia!” Ghidul m-a trezit din visare şi mi-am revenit în simţiri. Doar un vis. Mâine mă trezesc tot în Paris. Mă bucur că mi-am văzut şi prietena, pe fugă dar am văzut-o. De un an de zile lucrează în Paris şi mi-a pregătit chiar şi un coşuleţ cu bunătăţi de luat acasă. Ciocolată va fi terminată pe drum. 

Day 5: Dacă am văzut, până acum, de la depărtare Turnul Eiffel, acum mi se afişează impunător şi străpunge norii fără să se chinuie. Catedrala Notre Damme, Domul Invalizilor, Turnul Eiffel, Muzeul Louvre a fost atât de copleşitoare încât am avut nevoie de o pauză de cafea. M-am simţit precum tinerele din anii ’20 cu eşarfa fluturând în vânt, pălăria pe cap şi ochelarii de soare. Un soare frumos de noiembrie care nu te lasă să te înfofoleşti. Nimic nu se compară cu Parisul luminat. M-am bucurat de un turn nocturn via Arcul de Triumf, Champs Elysses, Turnul Eiffel, Place de la Concorde. Deja îmi e dor de oraş şi nu am plecat de mult…



Day 6: Am poposit pentru două ore în Salzburg unde am vizitat Grădinile Mirabell şi Casa natală Mozart. Îmi doream să văd casa unui geniu al muzicii. Chiar mă întrebam, stând între acei pereţi, ce-ar fi fost omul fără muzică? Oare cum aş fi putut eu rezista greutăţilor fără muzică, ştiind că nu aş fi fost în stare să o inventez? Mulţumesc, Mozart pentru moştenire! Revenim pe Podul cu Lanţuri. Orice călătorie are şi un final şi al meu se termină în Budapesta, locul de unde am văzut România mai mică decât de obicei. Eram departe de casă.

Day 7: Am ajuns destul de târziu acasă. Îmi era dor de acasă, dar ştiu că voi fi mereu pregătită pentru un nou zbor spre alte meleaguri decât cele natale. Nu putem evolua dacă stagnam. Avem nevoie să învăţăm de la alţii, să vedem locuri umblate de alţii şi locurile despre care s-a scris şi cântăreţii au cântat. Nicăieri nu-i ca acasă dar acasă este acolo unde îţi e inima!

Articol scris, cu drag, pentru proba cu numărul 16 a competiţiei Superblog. Mulţumesc, Vacanţe Speciale, pentru că mi-aţi dat ideea perfectă despre ce aş putea vedea în continuare!




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest