De ce nu cerem ceea ce ni se cuvine?

V-aţi întrebat, vreodată, cât de mult impact poate avea o traducere greşită? Gândiţi-vă la filme sau la cărţi. Acolo pot apărea cele mai amuzante sau distructive traduceri. Trupa Taxi povesteşte, într-una dintre piese, despre o calitate ciudată a românului dar nu ştie să îi dea o denumire exactă, ipocrizie sau pudibonderie. Uneori traducerea nu se poate face exact, dar se poate apropia de sintagma tradusă cât să păstreze nuanţa amuzantă sau tragică.

În filme, de exemplu, se disting unele încercări de a menţine continuitatea dar aceasta se pierde dacă privitorul este atent la traducere, ce poate fi mult modificată şi îndepărtată de real şi pierde esenţa dacă nu cunoaşte măcar puţin limba originară a filmului, chiar dacă aici e imposibil să nu ştii măcar câteva sintagme de bază, des utilizate de vorbitorii nativi. Astfel de exemple se regăsesc în orice limbă.

Mă gândesc, acum, la ultima carte pe care am lecturat-o, pentru că şi în cărţi găsim destule exemple. Autorul este francez şi unele sintagme utilizate de francezi seamănă cu cele româneşti datorită impactului limbii latine în istoria ambelor popoare. În subsolul paginii redactorul încearcă să explice jocuri de cuvinte, câteva menită să stârnească râsul sau să îţi dea un indiciu cu privire la cum se leagă evenimentele sau cum decurge o conversaţie. Cuvintele sunt traduse greşit, însă. Apoi sintagma îşi pierde tonul amuzant şi doar pentru că ai acea menţionare în josul paginii ştii că în acel moment autorul se joacă , spre deliciul cititorului, cu personajele sale şi replicile pe care îi dirijează să le spună.

Şi tu ştii că pierzi esenţialul din filme şi cărţi. Cel puţin eu mi-am dat seama de asta în momentul în care am lecturat prima carte în engleză ce făcea referire la o altă întâmplare din cartea precedentă. Pe aceea o citisem în română şi acea sintagmă îmi scăpase pentru că nu fusese tradusă corect. Fie din cauza motivelor stipulate şi de trupa Taxi, fie pur şi simplu pentru că nu fusese tradusă corect în primă instanţă. Mai ales că în cărţi, faţă de filme, limbajul colorat este mai accentuat iar glumele cu subînţeles fac deliciul cititorului epuizat de munca zilnică ce vrea să se relaxeze în compania unei cărţi bune. Ştim asta pentru că autorii romani, cu precădere, folosesc un ton zeflemitor, uneori, aruncă în vânt cuvinte, se folosesc de subiecte tabu sau revoltătoare, pentru mare procent dintre români şi crează vâlvă. Apropo de ceea ce zicea un prieten, nu există reclamă negativă sau pozitivă ci doar reclamă. De aceea se vând distracţiile.

În acest caz de ce cărţile străine sunt atât de lipsite de substanţă, uneori? De ce sunt trecute prin zeci de filtre şi nu deranjează la ureche o greşeală, colosală, de traducere ci faptul că cititorul nu trebuie să dea de urma glumelor fără perdea? Din inerţie, poate, există o atenţie sporită în acest caz sau suntem mânaţi de dorinţa de a nu părea altfel decât suntem. Cum arată o femeie care citeşte 50 shades of Grey, de exemplu, faţă de una care citeşte Fraţii Karamazov de Dostoievski? Nu contează subiectele cărţilor, epoca în care au fost scrise, motivaţia autorului sau desfăşurarea acţiunii. Contează ce lasă acea carte în subconştientul privitorului nu al cititorului. Aparenţele trebuie pastrate, din cine ştie ce motiv nu corectitudinea.

Şi lăsând deoparte mentalitatea românului, să ne axăm doar pe greşelile de traducere pe care le găsim în toate cărţile şi filmele. De ce există şi de ce se permite continuarea unor serii începute cu grave erori de traducere? Nu ar fi mai simplu să se apeleze la oameni care se pot descurca în materie de asemenea sarcini indiferent de domeniul în care este necesară traducerea? Pentru că ştim că un cuvânt scris eronat poate să-şi schimbe cu totul însemnătatea. Poate salva sau curma o viaţă sau poate fi pur şi simplu amuzant. Niciodată, însă, nu ştii în care extremă poţi pica şi atunci de ce să îţi permiţi o asemenea eroare, indiferent de limba din care faci respectivă traducere? Sunt sigură de faptul că este destul de facil să faci o estimare de preț pentru traduceri. Nu te costă nimic şi poate avea un rezultat mult mai bun decât o traducere eronată din partea Google Translate sau a unor diletanţi, neavizaţi în domeniul traducerilor, ca exemple.

 

Am mai scris, la un moment dat, despre o întâmplare, medicală, care putea duce la consecinţe dezastruoase pentru unul dintre părinţii mei. Aşadar sintagma “mai bine previi decât să tratezi” ar trebui bine înrădăcinată în cultura românească. Orice e mai ieftin nu înseamnă că e şi mai bun şi s-ar putea să plăteşti un preţ mult mai piperat, la final, pentru un lucru sau un serviciu de slabă calitate. Şi revin la Agenţia de traduceri Swiss Solutions ce are sedii în Timişoara, Arad şi Bucureşti, la nivel naţional, dar şi un sediu în Frankfurt. Angajaţii sunt specializaţi în traduceri din peste 80 de limbi străine, axate pe domenii diverse. Apropo de estimarea de preţ, aceasta este gratuită şi te scuteşte de posibilitatea unor surprize neplăcute de tipul depăşirii bugetului sau plafonului, în funcţie de zona pentru care se realizează traducerea.

Schimbarea porneşte de la fiecare dintre noi, fie că alegem să ne relaxăm, cu o carte sau un film, fie că de un act depinde viaţa noastră. Mulţumiţi cu orice primim uităm să cerem ceea ce merităm şi atunci primim lucruri de slabă calitate pe care încercăm să le cosmetizăm cât să iasă ceva, vag, calitativ. Ori vocea străzii este mai puternică decât ne închipuim şi românul merită respect aşa cum şi alţi europeni merită respect, indiferent de ce produs sau serviciu este vorba. Şi atunci de ce nu cerem ceea ce ni se cuvine?

Acest articol vine ca răspuns în cadrul competiţiei Spring SuperBlog pentru proba a şaptea.