Niciodată nu stau într-un singur loc. Alerg dintr-o parte în alta cu o viteză surprinzătoare. Niciodată nu ştii cum are cineva nevoie de tine dar eu pot fi chemat extrem de uşor. Nici nu m-am gândit, vreodată, să ies din domeniu. Mai ales acum când toată lumea depinde, atât de mult, de mine. Întotdeauna e o familie la început de drum, un tânăr remarcabil care se desprinde de oraşul natal pentru a-şi croi propriul drum, o familie care e gata să plece din casa pe care au moştenit-o dar în care nu se mai regăsesc sau un cuplu în vârstă care are nevoie de confort în anii pensionării. Aşa arată o misiune din viaţa secretă a unui spion.
Sunt la un telefon distanţă. Nu am arme performante cu care spintec rău făcătorii ci un aparat cu termoviziune care îmi permite să calculez factorul de risc al unei clădiri, fie ea nouă sau veche. E important să ştii unde îţi vei stabili domiciliul. Acasă trebuie să fie locul în care investeşti în evenimente frumoase, amintiri memorabile, confort, siguranţă şi dezvoltare. Vremurile în care acasă era locul în care veneai stresat, supărat pentru că facturile se adună în teancuri incredibil de mari şi nu faci faţă cheltuielilor au apus. Pierderile de căldură înseamnă costuri în plus, bani aruncaţi, la propriu, pe geam. De aici încep certurile în familii, cel mai adesea, deşi nu ar trebui să ne distrugem unii pe alţii din cauza banilor.
Am fost solicitat de către această familie, recent. Sunt un cuplu la început de drum în viaţă. Amândoi au joburi stresante, ea fiind medic şi el inginer. Au muncit şi au învăţat toată viaţa şi au reuşit, cu greu, să pună la păstrare ceva bani pentru a-şi permite casa la care visau. Clădirea, deşi modernizata, a fost realizată undeva prin anii ’80. Acea “modernizare” lasă de dorit. Totul a fost făcut de mântuială de o firmă care abia a aşteptat să ia banii ca să declare falimentul. Cuplul nu vrea să se mute până nu au toată locuinţa pusă la punct. E o investiţie serioasă, de viitor. Aici vor avea cele mai frumoase amintiri, aici vor să-şi aducă pe lume primul născut şi totul trebuie să fie pus la punct.
Eu sunt agentul CEP, adică Certificat Energetic Performant. Datoria mea e aceea de a veni cu soluţii la problemele care pot diminua confortul unei locuinţe. Cu soluţii favorabile pentru fiecare factor de risc, am misiunea de a apropia locuinţa de clasa energetică A, care înseamnă cheltuieli mai mici cu întreţinerea şi confort sporit. Trebuia să descopăr locurile prin care se pierde căldura, posibile locuri propice pentru mucegai şi igrasie şi stoparea acestor pericole din faşă.
Astfel, în urma termografiei clădirii, am stabilit un plan de atac ce presupune anveloparea clădirii exterioare cu izolaţie de 20 de cm şi pereţii interiori cu plăci de rigips pentru mai multă siguranţă. Apoi se va anvelopa şi tavanul cu un tavan vals. Noii proprietari doresc calorifere conectate la o centrală termică dar şi schimbarea ferestrelor cu geamuri din termopan gros şi montarea acestora impecabil pentru a nu exista alte pierderi de căldură. Parchet gros în toate cele trei camere, gresie şi faianţă în bucătărie şi baie. Pe balcon şi cele două holuri am decis, de comun acord, montarea unei pardoseli cu grosime mare din PVC. Costurile de restaurare sunt destul de importante dar apartamentul a fost achiziţionat la un preţ decent iar noii proprietari vor siguranţă. Sunt conştienţi că investiţia va fi recuperată dar, mai important, sănătatea lor va fi asigurată.
Mă aflu pe acoperişul clădirii care se află în mijlocul oraşului. Mă plimb pe toată lungimea acoperişului pentru a admira zona. Sunt puţini oameni conştienţi de importanţa mea, de cât de periculos este locul pe care îl numesc acasă. Mi-ar plăcea să am un acasă doar al meu, dar îmi place ideea de a fi ajutat la desăvârşirea unui acasă pentru fiecare om care mi-a solicitat ajutorul. Acest cuplu tânăr pare extrem de mulţumit iar eu sunt recunoscător pentru ceea ce am reuşit să fac. Voi supraveghea demersurile necesare renovării şi restaurării astfel încât să fiu sigur că totul este pus la punct cu precizie.
Nu îmi permit să las nimic la voia întâmplării şi nu fac lucrurile pe jumătate, niciodată. Este de datoria mea să-mi pun zi de zi costumul, armele din dotare, pentru combaterea cheltuielilor exorbitante, a mucegaiului şi igrasiei, sunt la locul lor şi eu îmi permit, acum, o mică pauză doar pentru a mă bucura de această seară de primăvară. Vântui adie uşor, cerul este senin şi întunericul se lasă, treptat, peste oraş. Uneori mă întreb cum este să fii om..
Acest articol vine ca răspuns în cadrul competiţiei Spring SuperBlog pentru proba a şasea.
No Comments