De vinul bun îmi este dor

De vinul bun îmi este dor ca de-o zi de primăvară senină. Întotdeauna mi-a plăcut vinul. Nu neapărat gustul său, pe acela l-am descoperit şi apreciat mai târziu. Întotdeauna mi-a plăcut ideea de vin, povestea licorii, combinaţiile, numele, nuanţele, culorile şi varietatea de momente pentru care un pahar cu vin e mai mult decât perfect. Apoi am gustat şi am tot gustat şi am început să îl apreciez şi altfel, să mi-l fac prieten, să îi înţeleg parcursul şi să ştiu să aleg acea băutură care se pliază, perfect, simţurilor mele. Vinul permite emoţiilor mele să curgă fără oprelişti, problemelor să treacă ori să-şi găsească rezolvarea prin fluidizarea gândurilor. Mai ştiu şi acea senzaţie de uşoară ameţeală, de relaxare a muşchilor, de somn liniştit de după.

Nu citesc etichete, nu mă uit la marcă, uneori. În general gust, apreciez, las parfumul să îmi gâdile nările şi aromele să îmi mângâie papilele gustative, trăiesc acea cupă cu intensitate şi apoi las informaţiile să îmi spună povestea sa. Ca un prieten care se arată în faţa ta gol, cinstit şi complet el. Nu îl judeci după ce spun alţii şi nici nu laşi poveştile despre el să te influenţeze. Îl laşi pe el să-şi spună povestea.

Şi poate sunt egoistă, uneori ştiu că sunt, dar când prind între mâinile mele curioase o carte bună, o cupă de vin sauvignon blanc, precum cel din gama Owner’s Choice a cramei Jidvei şi ceva timp liber, îmbin cele două poveşti într-una şi uit, pentru un timp, unde sunt sau cine sunt. O carte spune o poveste, de viaţă sau de moarte, de dragoste sau de suferinţă. Vinul spune mai multe poveşti. Împletite într-una, crează acel portal spre lumi în care totul e posibil şi nimeni nu te poate răni, indiferent de timpul în care vei ateriza. Poate şi senzaţia de ameţeală după o întreagă sticla de vin are rostul său. Nu ai nevoie să fii beat pentru a desluşi taine sau a fi “cineva”. Ai nevoie să fii treaz şi în acelaşi timp într-o stare de visare. Conştient de toate cele ce ţi se întâmplă dar cu mintea pregătită să găsească soluţii în favoarea ta.

Există, asemenea vieţii, un vin pe care nimeni nu l-a încercat până acum. Acest tip de vin se degustă, se bea cu poftă, se simte, se trăieşte, se bea până la capăt fiecare sticlă şi presupune cât mai multă pasiune, trăire, experimentare, bucurie, emoţie şi dragoste. Şi dacă „vinul este poezie îmbuteliată”, viaţa este cea care transformă orice om într-un scriitor iar dragostea transformă orice om într-un veritabil poet. Scrierea propriei vieţi este, poate, cel mai lung şi anevoios proces prin care trecem, dar fiecare experienţă este unică, ne învaţă şi ne răsfaţă.

Vinul e cultură. E cel mai bun companion când totul îţi este potrivnic, este eleganţă şi rafinament, filosofie şi esenţa vitalităţii umane. Şi ştiu că încă am acea listă ce numără nu mai puţin de 100 de lucruri pe care vreau să le fac sau le-am făcut în această viaţă. Printre ele încă se număra măcar un weekend petrecut într-o cramă, departe de ochi curioşi, alintată de arome diverse, acompaniată de prieteni şi persoana iubită şi de mâna cu libertatea de a fi departe de orice înseamnă stres cotidian.

6 thoughts on “De vinul bun îmi este dor

    1. De asta ziceam ca imi e dor de cate-o degustare de acasa. Dar in mare asa e. Nu stiu cat de calda si neacidulata pentru unii pentru ca eu, pana acum, iesind in oras am vazut numai beri reci. :)) Aia cu vinul se invata. 😀

    1. Nu am mai avut timp de o carte buna si de un pahar de vin si mai bun de nu mai stiu cand. Asa dor imi e de cate-o degustare! 🙁

    1. A trecut destul de mult timp de cand mi-am permis o astfel de pauza. Cu siguranta trebuie sa revin la obiceiuri de genul. 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest