Nu ştiu cum se face, dar în ultimele săptămâni mi-am amintit mult mai mult de copilărie decât în alte perioade, decât în alţi ani. Ca şi cum toate au fost aranjate să mă ducă departe, pe tărâmurile în care eram fericită, destresată, afară toată ziua, nu aveam griji şi nici nevoi prea mari. Dar aveam visuri şi nu îmi permiteam prea multe şi ştiam asta, pentru că am învăţat de timpuriu. Aşa că părinţii m-au educat să cer doar ce am neapărată nevoie, că banul se face greu şi prin muncă multă aşa că am crescut ştiind că trebuie să muncesc pentru orice am, vreau sau am nevoie. Aşa am ajuns să am amintiri cu economii.
Îmi amintesc prima dată când m-am ambiţionat să am ceva al meu, ceva ce nu mulţi copii aveau la acea vreme dar pe care eu mi-o doream cu toată fiinţa. Mi-am dorit o bicicletă roşie cu coşuleţ în faţă şi portbagaj în spate. Şi ştiam că nu o pot avea doar dacă mă supăr, bat din picioare sau cer pur şi simplu. Şi îmi amintesc că aveam alocaţia de 14 lei pe atunci şi, Doamne, cât îmi mai doream bicicleta aceea de 105 lei. Da, mai ţin minte fiecare detaliu, fiecare lună în care mă uitam cumtrec zilele şi cât îmi doream să reuşesc să trec peste anul acela ca să pot învăţa să merg pe bicicletă. Nu orice fel de bicicleta, ci prima mea bicicletă.
Şi acum ştiu că strânsesem fix 105 lei în momentul în care mă dusesem cu tatăl meu să cumpărăm minunăţia pe care mi-o doream. Şi acum îmi amintesc că acei cinci lei i-am folosit pentru biletele de autobuz şi că bicicleta se vânduse dar aveau una asemănătoare, mai mărişoara ce costa mai mult. Ştiu şi acum ce a fost în sufletul meu în acel moment, cât de tare m-a durut conştientizarea faptului că nu totul are o rezolvare, uneori trebuie să munceşti mai mult, că dezamăgirile vin când te aştepţi mai puţin şi te distrug.
A doua zi, venind de la şcoală, îmi văd tatăl în faţa blocului nostru încercând să umfle rotile unei biciclete, aceeaşi pe care o lăsasem în urmă cu o zi mai devreme şi care mi-a frânt inima. Era chiar acolo, în faţa mea şi parcă mă invita să îi fac o probă, în timp ce tatăl meu o aşeză pe cric şi îmi zâmbea complice, făcându-mi cu ochiul ca un mare meşter ce era. A trebuit să spăl vasele şi să întind toate hainele la uscat după fiecare spălare din următoarea săptămâna dar a meritat toată munca depusă!
Mi-a trebuit tot acel weekend să învăţ să merg pe bicicletă dar ştiu că nu am mai uitat niciodată. Încă am urmele juliturilor acelor zile şi încă îmi amintesc lacrimile, durerea genunchilor însângeraţi dar şi determinarea care m-a ajutat să învăţ, în cele din urmă să merg pe bicicleta pe care mi-o doream de când intrasem la şcoală. La 10 ani, aveam o frumoasă bicicletă roşie cu care mergeam peste tot. Şi acum ţin minte cât de mândră eram să merg la cumpărături la magazin. Ce ciudată mi se pare acum naivitatea mea din acei ani, dacă mă gândesc de câte ori am lăsat acea bicicletă în văzul tuturor, în faţa unui magazin pe o stradă extrem de circulată. Sau poate lumea era altfel, poate oamenii nu erau atât de atraşi de bani, de obiecte, de ideea de a avea fără a munci.
Acum, la aproape 25 de ani, am început să economisesc pentru a achita avansul pentru a putea avea prima mea locuinţă. Este mult mai dificil decât să cumpăr o bicicletă, mult mai costisitor şi va dura mult mai mult timp să ajung acolo unde îmi doresc. Dar sunt determinată, am cel mai minunat şi curajos om lângă mine care se străduieşte să economisească partea sa pentru acelaşi proiect ambiţios şi ştiu că împreună cu el, avem toate şansele să reuşim ca peste ani să avem “acasă” al nostru.
Cei de la BCR au demarat în acest sens proiectul Școala de Bani și încurajează doritorii să se înscrie în concursul FLiP your story, unde pot câștiga o bicicletă Pegas. Înscrierile se pot face până pe 29 iunie, iar câștigătorul este ales prin tragere la sorți. Școala de Bani pe Roți este proiectul național de educație financiară iniţiat de BCR ce încurajează copiii între 7 și 14 ani să învețe cum circulă banii prin lume, cum să facă economii și cum să gestioneze un buget, realizând toate acestea cu ajutorul unor jocuri desfășurate în cadrul atelierelor de educație financiară. Acestea au loc în camionul FLiP, special amenajat pentru a fi deopotrivă loc de joacă și sală de curs. Timp de o oră și jumătate, grupuri de câte 15 elevi sunt ghidați de traineri specializați într-o călătorie care are drept scop să îi familiarizeze pe cei mici cu noțiunile financiare de bază. În 2018, camionul a ajuns în comunitățile din Iași, Botoșani, Suceava, Baia Mare și Bistrița. După Cluj-Napoca, FLiP va ajunge în Timișoara, Arad, Oradea, Deva, Alba Iulia și Sibiu.
6 Comments
andreea
26 June 2018 at 17:49Frumoasa poveste
Ianolia
26 June 2018 at 17:54Multumesc, tare mult! M-am bucurat sa rememorez vechi intamplari de demult 😀
Diana
25 July 2018 at 14:52Mi-a placut articolul, multumesc pentru postare 🙂
Ianolia
28 July 2018 at 12:26Multumesc frumos! Chiar m-a bucurat si m-a emotionat rememorerea vechilor amntiri din trecut! <3
Catalina
24 August 2018 at 19:13Foarte frumos articolul, remorarea vechilor amintiri poate creea adevarate romane, si pot fi chiar materiale frumoase 🙂
Ianolia
4 September 2018 at 12:11Multumesc, tare mult! Sunt complet de acord! Poate de aceea am ales sa las si urme scrise ale acelor amintiri 😀