Simţi vreodată că nu ne completăm? Nu este nimic reciproc în iubirea ce ne leagă de atât de mult timp. E ca şi cum este o dezordine între noi, o desincronizare clară care nu ne aduce niciodată împreună, deşi stăm unul lângă celălalt de zile întregi, de ani întregi. E ceva ce nu se leagă, nu ne leagă. Întotdeauna lipseşte acel „lipici” sentimental care uneşte două inimi şi le face inseparabile.
E ceva la tine care nu seamănă deloc cu mine şi e ceva în iubirea noastră care ne ţine la distanţă inimile. Parcă nu se pot atinge, nu-şi pot vorbi, nu se pot iubi în voia firii. De ce am impresia că iubirea ta, nu seamănă cu iubirea mea? Am impresia tot mai des că rup părţi din mine, fizic, psihic, sufleteşte, fără să îmi fie înlocuite cu altele, nici în mine şi nici în construcţia asta la care lucrez, mai mult singură decât cu tine, numită relaţie. Şi dacă tu nu contribui la consolidarea sa, dacă doar eu rup părţi din mine atunci, numai eu renunţ! Ce rost mai are să continuăm?
Am lăsat în spate multe. Am uitat multe şi am renunţat la tot ce simţeam că trebuia să spun, la toate gândurile care îmi dădeau imboldul necesar de a pleca în căutarea adevăratei fericiri. Am lăsat în urmă dezamăgirile pricinuite de tine, după ce omorâseşi vise care ar fi trebuit să fie nemuritoare, sau cel puţin, îmi doresc să fi fost nemuritoare, să existe măcar şansa se le îndeplinesc, cândva.
În concepţia celor care mă cunosc, sunt un suflet bun. Genul acela de fată prostuţă pentru care tot omul e bun şi toţi merita prima, a doua, a mia şansă. Pentru necunoscuţi sunt doar o umbră, fără a ieşi în evidenţă cu ceva, fără a dori să întorci capul după mine. De fapt, de ce să întorci capul după mine? Ce să vezi? Nu sunt nici cea mai atrăgătoare fată, nu am nici cel mai frumos chip ori să speri că cei mai seducători ochi la mine îi găseşti. Nu sunt nimic din toate astea. Probabil din fix acest motiv nu mi-am găsit încă fericirea, sau nu am putut păstra oamenii iubiţi lângă mine. În absolut toate relaţiile mele am fost înşelată. În absolut toate, fără excepţie. Există mai multe tipuri de a înşela. În afară de înşelatul fizic ce implică atingeri, sărutări şi chiar sex, există oameni care înşeală încrederea omului de lângă ei, îi înşeală aşteptările şi chiar îi înşeală speranţele aruncând din când în când câte un “te iubesc” în vânt, doar ca să fie.
În concepţia unora, inclusiv a tuturor bărbaţilor în sufletul cărora mi-am pus inima şi care de asemenea îmi păstrează un loc în inimi, sunt genul de fată care nu poate înşela, pentru că am “cei mai expresivi ochi”. Un blestem? Probabil, pentru că niciodată nu m-am priceput să mint. Întotdeauna şi cea mai mica minciunica iasă la suprafaţă, ceea ce, mie, nu îmi permite nici să fac ceea ce îmi place.
În concepţia mea, sunt o infidelă. Sunt din cea mai joasă speţă în materie de femei. Sunt genul de om pe care îl goneşti şi nu pleacă. Rămân lângă tine chiar dacă îţi baţi joc, mă denigrezi, mă urăşti, mă distrugi. Rămân lângă tine şi te iubesc continuu şi necontenit, ofer totul şi nu cer absolut nimic. Inevitabil te îndrăgosteşti de mine, de sufletul meu si eu doar asta aştept. Inevitabil ajungi în punctul în care să nu mai vrei să plec de lângă tine, să mă vrei,aproape, zi de zi şi să nu îmi mai dai drumul. Din păcate, când tu începi să simţi toate aceste sentimente, ale mele mor. Nu pentru că vreau eu! Întotdeauna îmi doream să fii altfel şi speram să te schimbi. Când o faci, din păcate, mie mi se umple paharul şi în acel moment ştii că ai ucis şi ultimul gram de iubire. Nu ştiu de ce aveţi nevoie să îmi moară iubirea ca să o puteţi naşte pe a voastră, dar aşa faceţi mereu şi eu mereu plec cu sufletul altundeva. Mă ţin în loc amintirile, dar inima mea din acel moment bate în alt corp. Cred că nu este întâmplător. Cred că e un mod al vieţii de a-mi mai acorda încă o şansă la fericire. Da, în acel moment încep să te înşel, încep să iubesc un alt suflet care mă completează şi din partea căruia sper să primesc iubire şi fericire. Nu cer! Nu voi cere niciodată şi nu voi vrea să posed pe cineva vreodată. Fiecare are nevoie de libertate şi eu nu ţin pe nimeni cu forţa lângă mine, ci îi dau libertatea de care are nevoie.
Sunt o infidela notorie! Sunt acel gen care te poate privi în ochi, cu multă dragoste, dar care în acelaşi timp pot să simt iubire pentru altcineva. Nu-ţi voi spune că am pe altcineva, dar voi vrea să plec. Nu mă vei lăsa deşi îţi spun că nu mai simt nimic. Încerci să mă opreşti şi eu tot vreau să plec. Poţi face orice de acum în colo. Poţi aduce şi luna! Pentru mine încetezi să exişti. Deja inima mea bate în alt trup şi mintea mea acolo fuge. Nu te înşel pentru că îmi place să te înşel! Te înşel pentru că am luptat prea mult şi când ţi-am spus că plec m-ai înlănţuit lângă tine. Nu mai însemni nimic pentru mine dar te ambiţionezi să mă siluieşti la simţăminte de iubire! Te înşel pentru că meriţi, pentru că mă ţii prizonieră în colivia sentimentelor de care îţi dai seama prea târziu. Te înşel pentru că el mă merita şi tu nu! Te înşel pentru că aşa simt că voi fi fericită. Dă-mi drumul şi voi înceta să te înşel. Dă-mi drumul şi lasă-mă să fiu fericită! Dacă tu nu ai fost în stare să îmi aduci fericirea, dă-i voie altului să o facă!
Dacă mă iubeşti pe mine şi o a doua persoană, în acelaşi timp. lasă-mă să îmi văd de parcursul meu prin viaţă!
No Comments