Plec din tara cu Work and Travel?

          Dragi suflete, nu ştiu cum gândiţi voi, dar eu nu mă văd fiind doar studentă şi atât, cu gândul la următoarea petrecere care va avea loc în weekend, următoarea cucerire sau cum voi arăta la sfârşitul licenţei, îmbrăcată în hainele clasice de absolvire şi zâmbind frumos la cameră. Dacă aş gândi aşa, aş rămâne doar cu aceste amintiri, ce-i drept minunate şi demne de povestit, pe care şi eu le-aş trăi măcar o dată ce-i drept. Dar nu mă rezum doar la atât. Vreau să învăţ ceva din studenţie, să lucrez, să fac voluntariat, să mă plimb, să călătoresc în tot felul de locuri despre care să învăţ, unde să cunosc oameni şi să facem schimb de impresii sau să am albume întregi de poze din cele mai frumoase locuri unde îmi zâmbesc cei mai frumoşi oameni.
        Recent, o prietenă foarte bună şi fosta colega de liceu, a fost America cu programul destul de cunoscut work and travel in AmericaAm văzut zeci de poze, minunate locuri şi oameni şi tot felul de trăsnăi făcute la locul de muncă. O întrebam, curioasă, când a avut timp şi de distracţie şi de muncă. A avut timp de toate, şi-a cumpărat ce a vrut, a adus suveniruri, şi-a plătit şi datoriile de acasă, a rămas cu cele mai frumoase amintiri şi a fost acolo cu prietenul ei.

            Am descoperit, de asemenea, faptul că CND Turism – Vacanțe Specialeeste firmă care te poate ajuta să îţi îndeplinesc. Mă refer aici atât la visele cu privire la relaxare, tratament, plimbare şi tot ceea ce ţine de petrecerea timpului liber într-un mod cât mai plăcut, cât şi la visele studenţilor, de a munci şi a călători în acelaşi timp. În primul rând, părăseşti ţara, iei o pauză de la tot stresul şi supărările de acasă. Apoi, mergi în America, tărâmul tuturor posibilităţilor unde visele nu sunt niciodată prea mari pentru a căpăta aripi, doar ai avantaje work and travelÎn al treilea rând, capeţi o experienţă în muncă, obţii o sumă de bani cu care îţi poţi îndeplini şi alte dorinţe la care nu sperai prea curând şi care erau destul de costisitoare pentru un biet student fără venit.
              M-am gândit la posibilitate de a merge în America ajutată de acest program şi mi se pare cea mai oportună ocazie pe care un student roman o are de a îmbina utilul cu plăcutul şi de a căpăta acea experienţă în munca pe care facultatea sau liceul nu ţi le asigura pentru că de aşa maniera sunt conduse. Abia ne permitem să primim toate cursurile, cum să facem şi mai multă practică şi de unde firme doritoare să primească toţi studenţii, de unde posibilitate de a studia în toate domeniile? M-am gândit ce aş face prima dată când aş ajunge acolo. Aş începe un fel de film pe care să îl prezint familiei şi prietenilor când ajung acasă cu fiecare noutate descoperită, fiecare moment bun sau mai puţin bun pe care le voi trăi acolo, cu mesaje ale americanilor şi nu numai pentru prietenii de acasă ( altceva în afară de banalele suveniruri pe care toată lumea le aduce de pe oriunde merge ). Mi-ar plăcea să fac foarte multe poze care să îmi rămână amintire peste ani, să îmi fac prieteni şi să descopăr fiecare nouă naţionalitate din toate punctele de vedere. Suntem oameni, unici şi speciali în felul nostru şi sigur aş avea multe de învăţat de la alţi oameni ajunşi în acelaşi loc ca şi mine prin cine ştie ce mijloc. 


                    Apoi, mi-ar fi dor şi aş începe să visez la acasă şi la cât de dor mi-ar fi de părinţi şi de prietenii de acasă. Am vorbi la 4 sau 5 dimineaţa pe skype şi am povesti toate cele câte s-au mai întâmplat acasă şi ne-am lua la revedere cu aceleaşi lacrimi în ochi şi triste “Îmi e dor!” sau “Ne revedem curând!”. Mi-aş dori din suflet să pot merge şi eu cu iubitul meu în State, să ne plimbăm pe malul oceanului, să-l vedem pentru prima dată, împreună şi să ne lege această întâlnire dintre om şi neliniştită apă. Să luăm cină romantică la lumina lumânărilor, înconjuraţi de frumosul şi liniştea specifică marii pe care nu o populează o ţară întreagă dintr-odată. Să dormim îmbrăţişaţi şi să ne alinăm reciproc dorul de casă. Să facem poze şi să ne dăm seama tot mai mult că ne apropiem datorită dorului şi totuşi iubirea nu se transformă în praf din cauza revederii zilnice a chipului celuilalt. Vom locui împreună şi va fi cel mai mare test pe care orice cuplu tânăr trebuie să îl treacă pentru a şti dacă există potrivire între ei şi vom face mini excursii în împrejurimi sau oriunde ne va permite timpul liber dintre două tură la locul de muncă.


                      

                       Mi-ar plăcea să merg în California, prin programul work and travel în San Francisco sau Los Angeles sau chiar San Diego. Vreau să văd piese de teatru cu actori celebri, să le urmăresc pe stradă şi să le admir curajul şi talentul care i-au propulsat acolo unde sunt acum. Să merg pe aleea celebrităţilor şi să îmi amintesc câte un film sau o piesă ale fiecărui artist care şi-a lăsat amprenta pe acea stradă. Să ajung în dreptul stelelor stinse, să vărs lacrimi şi să mă bucur pentru faptul că am crescut şi eu pe Pământul pe care au crescut şi ei, poate chiar trăind în vremea lor şi admirându-i crescând în glorie. 

                        Vreau să muncesc şi să obţin experienţa în munca pe care nu o pot căpăta acasă. Să am un loc de muncă ce să îmi pună imaginaţia la încercare în orice moment şi colegi trăzniţi care să nu mă lase să îmi fie dor să să îmi pierd menirea pentru care mă aflu acolo. Să învăţ zi de zi ceva, ar fi cel mai bun lucru pe care l-aş putea asimila pentru că un loc sau un om de la care nu poţi învăţa constant, este de prisos şi nu îţi merită atenţia sau străduinţa, pentru că toate-s deşarte şi fără succes în faţa a ceva pierdut.
                           Vreau să mă plimb cu bicicletă, mult, oriunde. Vreau să mă deplasez lejer, alături de alţi oameni. Să scap de poluarea care ne sufoca pe toţi şi ne umple plămânii cu nori negrii, cu mirosuri neplăcute, cu noxe şi tot dioxidul de carbon care ne îmbolnăveşte pe noi, locuitorii din mediul urban, în cele mai rapide şi crunte moduri posibile. Să mă plimb fără teamă de a fi înjurata că încurc circulaţia, fără să caut piste care nu există, fără să îmi doresc să ajung repede şi traficul să mă oprească sau să mă abată de la drum. Vreau să fiu stăpâna timpului meu şi să îl gestionez pentru a avea timp de toate. Asta înseamnă tinereţea, studenţia, să ai timp să te bucuri şi să înveţi de toate! 
                         Apoi, să ajung acasă, să îmi găsesc părinţii în concediu în ţară şi cei mai buni prieteni bucuroşi să mă întâmpine. Să râdem şi să glumim, înconjuraţi de baloane şi lacrimi de bucurie datorate revederii şi să promitem că, într-o zi, ne vom întoarce poate toţi, pe tărâmul făgăduinţei, al viselor devenite realitate, al oamenilor veniţi de peste tot şi a frumosului care încă este viu şi se păstrează cu trecerea anilor…
                          Voi aţi pleca în America cu work and travel? 😀



                        Articolul este scris pentru Superblog 2014 ( cea de-a unsprezecea probă )


    
               

2 thoughts on “Plec din tara cu Work and Travel?

  1. Cand vei fi acolo, in America, iti voi dedica melodia celor de la Cassa Locco:

    Tu ai plecat din Romania
    Ca nu-ti puteai plati chiria
    Le-ai spus la toti ca esti actrita
    Dar esti doar o CHELNERITA! 😀

    Pam-pam! 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest