La pas pe tărâmuri asiatice

Bună să vă fie inima, dragi cititori, prieteni! M-am gândit mult în ultima perioadă şi m-am hotărât să vă povestesc câte ceva despre pasiunile mele. Cu precădere, aş vrea să vă vorbesc despre pasiunea care s-a transformat într-o viitoare profesie şi care m-a adus pe băncile Facultăţii de Istorie.

Cred că sunt genul de turist atipic. Nu pentru că am fixuri greu de pus în practică şi viaţa îmi este în permanenţă pe marginea prăpastiei dintre adevăr şi ficţiune (deşi pare destul de probabilă o variantă ca aceasta). Sunt genul de turist atipic pentru faptul că eu găsesc urme de istorie în fiecare bucăţică de pământ pe care o vizitez. Nu îmi place să călătoresc cu oameni care sunt mereu pe fugă, grăbiţi spre următorul loc pentru a putea ieşi seara în oraş şi să bată cluburile. Mie îmi place să zăbovesc, să admir şi să caut cu privirea părţi din cei care au ajutat la construirea civilizaţiei. Nu contează cât de puţin a rămas dintr-o cetate, un turn sau vreun zid de apărare. Pentru mine este o minune arhitecturală cu miros de mâini muncite, pasiune şi frumos. Faptul că avem urme din perioade îndepărtate ale istoriei, este o adevărată binecuvântare pentru noi şi trebuie să ştim de unde a pornit omul ca să realizăm cât de departe a ajuns. De asemenea, sunt studentă şi financiar nu îmi permit să vizitez atât de multe locuri pe cât mi-aş dori. Desigur, părinţii mă ajută să îmi îndeplinesc visurile cum pot, dar şi eu trebuie să fiu extrem de strânsă la buzunar ca să pot ajunge în acele părţi ale lumii pe unde mintea mea curioasă şi neliniştită, mă poartă.

Mi-ar plăcea să cred că nu voi mai pierde nimic din ceea ce are de oferit această lume care ni se pleacă la picioare. Ne oferă frumuseţi de neegalat şi la care mintea sau ochiul uman doar sperau că pot visa. Am ieşit din ţară o singură dată şi am văzut Atena, capitala Greciei, care mi s-a părut cel mai frumos loc de pe pământ cu fiecare nouă urmă de istorie pe care o vedeam. În şase zile am luat la pas oraşul şi am văzut cât de multe am putut din ceea ce grecii au ridicat de-a lungul secolelor. Adevărate opere de artă şi frumos mi se desfăşurau în faţa ochilor şi îmi pare, sincer, rău pentru faptul că nu ştiam, la acel moment, atât de multe lucruri despre Grecia câte ştiu acum. Sunt sigură că aş fi văzut-o cu alţi ochi.

Dar mi-aş dori să merg mai departe de Europa. Îmi permit să visez la vacanţe speciale, undeva în inima Asiei. De fapt, mi-ar plăcea câteva vacanţe în Asia pentru că nu aş putea să mă satur dintr-o singură înghiţitură. Cumva, ceva din frumuseţile acelor locuri, din simplitatea şi puritatea anumitor ţinuturi, mă duc cu gândul la dependenţa noastră de tehnologie şi la aglomeraţia de informaţii care ne vin din toate direcţiile, pozitive sau negative. În ţări precum India, de exemplu, asemenea aglomerări sunt departe de a afecta viaţa cetăţenilor şi faptul că tradiţiile şi obiceiurile, indiferent cât de vechi ar fi, se păstrează, mă bucură şi mă îndeamnă să călătoresc până acolo unde timpul sta pe loc şi oamenii sunt fericiţi. Fiind “turistul istoric”, veşnic căutător de vestigii şi părţi ale istoriei mă conduc, în vise, prin cele mai frumoase locuri ce păstrează simplitatea şi profunzimea vechiului. Am citit, recent, despre Palatul Vânturilor, emblema oraşului Jaipur. Aş minţi dacă nu aş recunoaşte că bunica mea, iubitoare de seriale indiene, mi-a transmis o curiozitate şi o iubire ciudată pentru oraşul Mumbai. De altfel, iubitoare de lectură, deja mă închipui pe străzile din New Delhi pe urmele lui Mircea Eliade şi ale minunatei fete de care s-a îndrăgostit aici, Maitreyi. Cred că ar fi un alt mod de a îmi întări încrederea în iubirea sinceră şi curată. Cum aş putea uita de Varanasi, unul dintre cele şapte oraşe sfinte ale Indiei unde vin, anual, mii de pelerini pentru a bea şi a se spăla în apa râului pentru iertarea păcatelor, mai ales pentru faptul că apa Ganjelui pare să se curate singură (cum afirmă şi cercetătorii), lucru cu adevărat incredibil. Cred că este un foarte încântător loc pentru a descoperii tainele religiei budiste.

Desigur, mă gândesc foarte tare şi la locurile romantice pe care aş vrea să le vizitez, mai ales că datorită celor de la CND Turism, în acest sens mă gândesc la un paradis tropical, undeva la sud de Hong Kong China, în Mandarin Oriental Sanya. Mă şi văd, alături de jumătatea mea, lenevind îmbrăţişaţi pe o plajă curată, scăldaţi de apă limpede şi răcoriţi de băuturi aromate cu gust de fruct zemos şi copt în profunzime. Un adevărat răsfăţ şi evadare din cotidian. O binemeritată porţie de relaxare, menită să ne încarce bateriile şi să ne pregătească pentru reintrarea în lumea luptelor acerbe pentru fericire, reuşită şi stabilitate.

Totuşi, având în vedere faptul că sunt turistul femeie, nu mă pot aventura în locuri foarte îndepărtate de una singură şi mai ales, nu fără informaţii utile despre tradiţii, obiceiuri şi legi din locurile în care ajung. Întotdeauna trebuie să ştii ce fel de om eşti şi mai ales, ce doreşti să obţii de la călătoriile pe care le faci. O călătorie este menită să te schimbe, într-un fel sau altul şi depinde foarte mult de pasiunile tale dar şi de interesele care te macină, să ştii în ce categorie de turişti te încadrezi înainte de a porni pe drumurile lumii. Uneori, avem nevoie de călătorii care să ne relaxeze trupul, alte ori suntem înclinaţi spre spiritualitate şi hrănirea sufletului. Dacă eşti ca mine, vrei în permanenţă să îţi hrăneşti mintea însetată de cunoaştere şi veşnic neliniştită.

Tu ce fel de turist eşti? Unde te-ar purta paşii? Pe ce tărâmuri cunoscute sau mai puţin cunoscute ai vrea să laşi amprenta trecerii tale? Dar, cele mai profunde şi sincere întrebări pe care fiecare dintre noi ar trebui să le aibă în gând în momentul alegerii unei destinaţii, ar fi: “Ce speri să obţii de la această aventură?” sau “Cum te va schimba această călătorie?”.

Particip cu acest articol la cea de-a patra probă a competiţiei Spring SuperBlog 2015.

4 thoughts on “La pas pe tărâmuri asiatice

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Pin It on Pinterest