Profesionale

Individualism fără exagerări

Fiind blogger, adesea particip la tot felul de evenimente din zona online-ului, mutate în offline. Şi pentru că bloggerul nu trebuie identificat doar după un ecuson, mai ales când la conferinţe sunt prezenţi extrem de mulţi bloggeri din ţară, trebuie să existe un punct la tine care să te facă unic, special şi uşor de identificat. Aşa se întâmplă şi în viaţă. Printre atât de mulţi oameni diferiţi şi asemănători, trebuie să fie ceva la tine ce vrei să scoţi, într-un fel sau altul, în evidenţă.
Întotdeauna am simţit că nu fac parte din niciun cerc. Am simţit că nu mă pot încadra niciunde. Nu sunt nici într-un fel, nici în altul. Nu sunt nici măcar puţin din toate. Sunt puţin din puţine şi întregă din nimic. Pentru unii sunt ciudată în timp ce alţii mă consideră specială. Unii mă citesc sau mă acuză că mă închid prea des în mine. Am ales să fiu unică, să ies din tipare şi să am grijă, totuşi, de prima impresie pe care oamenii şi-o fac despre mine. M-am gândit la cum aş putea să stârnesc curiozitatea unui om, prin limbaj nonverbal.
Şi exista cel puţin un articol vestimentar pentru care sunt cunoscută intre bloggeri. În principal bloggerii olteni ştiu mai multe despre acest tip de articol pe care îl port, cu orice ocazie, pentru că iese în evidenţă într-un mod interesant, amuzant dar fără să fie obositor sau stânjenitor. Nici pentru bloggerii din ţară nu face excepţie obsesia mea pentru tricouri sau bluziţe cu mesaje şi îmi place, într-un fel, ideea de a stârni curiozitatea oamenilor cât să se oprească din drumul lor pentru a citi mesajele pe care ţi-ai dorit să le evidenţiezi în acea zi.
De asemenea, sunt genul de om care îşi doreşte, cu ardoare, să îmbine stilul sport/casual cu acel stil elegant de care este nevoie în momentul în care particip la anumite evenimente în care, deşi nu îţi este impusă o ţinută, conştientizezi că nu te poţi prezenta oricum. Cumva, de fiecare dată când ieşi pe strada te vinzi oamenilor. Trebuie să le stârneşti cumva interesul ca să vrea să te cunoască, să ştie ce fel de om eşti şi cum îi poate ajuta prezenţa sau absenţa ta. Pentru că dacă vrei să fii om, înveţi constant dar fuga de alţi oameni îţi taie aripile în asemenea cazuri. Nu învăţăm pe propria piele cât învăţăm de la alţi oameni pentru că oamenii sunt fiinţe complexe şi chiar nu avem timp sau energia de a face prea multe greşeli menite să ne înveţe.
Şi aşa mi-am dat seama că trebuie să ieşi în evidenţă, fără a exagera şi fără a o face într-un mod negativ. Nu! Reclama negativă nu e întotdeauna reclama pentru că te poate face să pierzi oameni şi experienţe care să te pot ajuta în carieră, învăţare sau pentru propriul suflet. Şi mă gândesc la un minim de efort care poate face extrem de multe minuni în materie de ţinută. Încălţămintea poate face minuni, deşi poate părea ceva banal. De exemplu, dacă eşti femeie şi alegi să porţi o rochie elegantă, o pereche de pantofi cu toc îţi schimbă postura. Gleznele devin mai mici, picioarele mai alungite şi poziţia corpului mai dreaptă şi formală. La bărbaţi, un costum la care ai adăugat adidaşi este fix o nucă aruncată într-un perete. O pereche de pantofi eleganţi pot să îţi completeze mai bine ţinută în acest caz şi atrage altfel de priviri.
Şi pentru că am spus că îmi place să îmbin stilul sport sau casual cu cel elegant, pentru că mi-am dat seama că amândouă mi se potrivesc, m-am gândit că nu ar fi rău să adaug încă un articol de încălţăminte garderobei mele. Şi cum vine iarna, mai repede decât ne aşteptăm şi mai brutal decât ne dorim, uneori, trebuie să aleg o pereche debotine care pot fi perfect asortate atât cu o ţinută lejeră cât şi pentru a evidenţia o ţinută mai elegantă. Bine, aici sunt şi un pic egoistă pentru că îmi doream acest model de ceva timp dar nu aveam curajul să încerc. Nu ştiu din ce motiv, exact. Poate pentru că mi se părea că am gleznele prea groase, poate pentru că nu găseam modelul perfect sau poate, pur şi simplu, din teama de a ieşi din zona de confort.
Ceea ce am învăţat, în materie de vestimentaţie, în ultima perioadă este faptul că poţi să fii unic indiferent de ce alegi să porţi. De asemenea, poţi să îţi păstrezi stilul vestimentar indiferent de ţinuta impusă, tacit sau intuitiv, la un eveniment. Şi avem atât de multe posibilităţi de a ne crea propriul stil şi de a ne prezenta lumii cât mai real, mai nemascat şi fără artificii inutile, încât numai să nu vrem sau să nu ne dorim să ne evidenţiem poate există “şansa” să nu reuşim. Pentru că ceea ce suntem, în ochii celorlalţi, depinde de modul în care vrem noi să ne arătăm acestora. Şi atunci, de ce ne plângem că nu reuşim să intrăm în dialog cu X sau nu ne place Y când noi suntem cei care contribuim la succesul sau insuccesul nostru.
Până la urma trăim în comunităţi şi oricât am vrea să ne izolăm, uneori, sau să ne păstrăm anonimatul este imposibil pentru că nimeni nu poate trăi singur şi toţi ne lovim de oameni în trecerile noastre prin viaţă. Depinde doar de noi cum vrem să fim consideraţi şi să ne asumăm aceste alegeri fără să ne întrebăm “De ce?” într-un fel şi nu altfel.
Articolul răspunde provocării lansate în cadrul competiţiei SuperBlog.
Partajează asta:

You Might Also Like

No Comments

    Leave a Reply