A fost şi încă mai este pandemie. Cu toţii am stat închişi în case, unii muncind în timp ce alţii şi-au descoperit sau redescoperit pasiuni care mai de care mai interesante. Eu am redescoperit sportul, gătitul şi lectura. În timp ce noi toţi eram departe de lumea de afară, natura a făcut ce a ştiut ea mai bine să facă, a început să se vindece puţin câte puţin, să revină la viaţă, să înflorească, să crească şi să creeze minunăţii.
Probabil nu sunt singura care, în aceste vremuri tulburi, îşi doreşte să ajute comunitatea din care face parte măcar cu puţin. Ni se spune că economia va suferi, ca urmare a pandemei, că multe companii şi-au declarat sau se pregătesc să îşi declare falimentul şi că multe altele vor suferi sau au suferit pierderi imense. Cred că cei mai afectaţi de această pandemie vor fi antreprenorii locali, acele companii mici, în special afaceri de familie, care nu au fonduri masive în spate ca să se susţină pentru ani de zile. Unele dintre ele abia reuşesc să iasă pe profit la final de an.
O astfel de afacere mică, de familie, este cea de dulceţuri naturale şi artizanale Veronica. Au dulceață de căpșuni cu Pinot Noir și condimente, dulceață de căpșuni cu busuioc fără zahăr, dulceață de piersici fără zahăr, dulceață de pepene galben cu anason, dulceață de trandafiri, de nuci verzi, de ardei iute și multe altele. Şi pentru ca acum este timpul căpşunelor, la mare căutare în această perioadă este dulceaţa de căpşuni, care vine în două sortimente diferite şi interesante: dulceaţă de căpşuni cu Pinot Noir şi condimente şi dulceaţă de căpşuni cu busuioc fără zahăr.
De la numele produsului în sine, Dulceaţa Veronica şi până la faptul că gemul pe pâine cu margarină rămâne un deliciu al copilăriei mele, totul în aminteşte de acest tărâm regretatde mulţi şi în care am reuşit să ne creăm cele mai frumoase amintiri. Cumva, faptul că păstrează totul natural, te duce cu gândul la produsele din cămara bunicii, care nu mai poate să le facă pe toate, dar putând ajunge în casele mai multor pofticioşi.
Si pentru ca am un “dinte dulce” sunt extrem de pofticiasa cand vine vorba de orice imi aduce aminte de copilarie. Orice seamana cu ceva ce eram norocoasa, cel putin, sa am ocazia sa gust in copilarie, ma face sa vreau sa recreez acele senzatii pentru a fi transpusa, macar pentru o clipa, inapoi in vremea cand totul era mai simplu, oameni erau mai oameni si timpul mai rabdator cu noi toti. Ma gandesc la dulceața de căpșuni cu busuioc fără zahăr, 100% naturală. Aceasta nu conține conservanți, aditivi alimentari sau arome artificiale. Are ca ingrediente căpșunele, busuiocul, lămâia și este îndulcită cu green sugar, singurul îndulcitor 100% natural recomandat de Societatea de Nutriție din România, obținut din extract de ștevie.
Dar aşa sunt eu, îmi iau puncte de reper din copilărie şi oricând am ocazia mă reîntorc acolo pentru a mă regăsi pe mine, cea reală, când mă pierd în lume. De la parfumul mamei mele, care din păcate nu se mai găseşte pe piaţă, la mâinile înnegrite de nucile verzi pe care străbunica le folosea pentru dulceaţă pe care nimeni din familie nu mai ştie să o facă, la mirosul de cozonac care răzbătea, adesea, din bucătăria bunicii şi până la gemul cu margarina pe codrul de pâine caldă sau clătitele pline de gemurile de sezon pe care le făcea mama în câte o duminică.
Şi îmi amintesc ce spunea una dintre doamne mele profesoare din liceu, în legătură cu produsele pe care le cumpărăm, de ce cumpărăm acele produse sau un brand în detrimentul altuia care oferă aceeaşi calitate sau preţ. Noi oamenii, suntem fiinţe emoţionale. Tot ceea ce facem în viaţa facem ca răspuns la propriile emoţii sau la emoţiile celor pe care îi iubim. Eu cumpăr produse pentru că îmi aduc aminte de copilărie, un cântec, un gust, o anumite savoare sau un miros aparte. Cumpăr un anumit fel de cidru pentru că asta am băut la prima întâlnire cu prietenul meu sau aleg un anumit fel de biscuiţi italieneşti pentru bunica pentru că nu am văzut-o să îi placă ceva mai mult decât mirosul acelor biscuiţi.
Probabil toată discuţia aceasta despre dulceaţă m-a făcut atât de nostalgică mai ales pentru că sunt departe de casă, prinsă într-o ţară în care virusul a avut un impact uriaş. Şi poate toate aceste emoţii pe care mi le aduce gândul la dulceaţă de căpşuni ies la suprafaţă din cauza dorului de zonele în care m-au purtat paşii copilului neliniştit şi zvăpăiat care am fost. Sau poate pur şi simplu aşa sunt oameni, emoţionali şi emotivi şi aleg orice aleg cu sufletul. Cine ştie? Adevărul poate fi undeva la mijlocul unei gogoşi prin care curge gemul dulce acrişor al sezonului.
O viaţă dulce să aveţi! Eu merg să fac clătite cu dulceţuri naturale şi artizanale Veronica ca să îmi mai treacă dorul de acasă.
No Comments